ARHIEPISCOPUL ÅžI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

   Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinÅ£ei creÅŸtine, sun­tem capabili să ne cinstim ÅŸi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinÅ£ei precum ÅŸi personalităÅ£ile marcante, universale ÅŸi naÅ£ionale, care au amprentat istoria, veacurile ÅŸi locurile cu activitatea, cu viaÅ£a ÅŸi cu învăÅ£ăturile ori scrie­rile lor mult folositoare!... Iată că anul acesta, din ziua de 31 ianuarie ne facem părtaÅŸi la naÅŸterea în viaÅ£a cea veÅŸnică a ÎmpărăÅ£iei Cerurilor a unui mare căr­turar, scriitor, teolog, ierarh, cunoscător ÅŸi mărturisitor al istoriei bimilenare româneÅŸti, totodată ÅŸi apologet al dreptei credinÅ£e creÅŸtine - Arhiepiscopul ÅŸi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, după ce ÅŸi-a purtat cu toată demnitatea ÅŸi încre­derea în Dumnezeu crucea vieÅ£ii ÅŸi a suferinÅ£ei, vreme de mai mulÅ£i ani!. De aceea, noi, din acest moment vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului ÅŸi demnului lo­gofăt spiritual al Clujului, Albei, CriÅŸanei ÅŸi MaramureÅŸului sfârÅŸitului de secol XX ÅŸi începutu­lui de secol XXI, care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune ÅŸi Ardealului stră­moÅŸesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 - 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului ÅŸi Clujului iar din anul 2006 (ÅŸi) ca Mitropolit al Clujului, Albei, CriÅŸanei ÅŸi MaramureÅŸului!...

   Drept urmare, în iureÅŸul zilei ÅŸi în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva mo­mente, de ÎnaltpreasfinÅ£itul Părintele nostru Arhiepiscop ÅŸi Mitropolit Bartolomeu a cărui pleca­re o regretăm foarte mult astăzi!... Πi regretăm calităÅ£ile sale, personalitatea sa remarcabilă, abi­lităÅ£ile sale foarte competente în disciplina teologică ÅŸi în cea pastoral - misionară, apologetică ÅŸi mărturisitoare, pe care ni le-a cultivat în orice prilej cu atâta dăruire ÅŸi abnegaÅ£ie!... El este ÅŸi va rămâne în continuare, în conÅŸtiinÅ£a discipolilor, profilul teologului ÅŸi a omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistenÅ£ă ÅŸi acrivie ÅŸtiinÅ£ifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate ÅŸi exactitate!...Cu vaste ÅŸi avizate cunoÅŸtinÅ£e în cele mai diverse discipline culturale, is­torice ÅŸi teologice, Părintele Arhiepiscop ÅŸi Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, mult discernământ ÅŸi foarte multă onesti­tate, nobleÅ£e ÅŸi dârzenie sufletească!... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte ad­mirat ÅŸi probabil, ÅŸi invidiat!... El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probităÅ£ii sale in­telectuale, morale ÅŸi sufleteÅŸti!... De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminariÅŸti, studenÅ£i-teologi, preoÅ£i ÅŸi călugări, ÅŸi nu în ultimul rând de foarte mulÅ£i laici ÅŸi intelectuali, ajutându-i pe foarte mulÅ£i dintre ei prin recomandările ÅŸi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!...

   Pe numele său de botez Valeriu Anania, viitorul Mitropolit Bartolomeu s-a născut la 18 martie 1921 în comuna Glăvile-PiteÅŸteana din judeÅ£ul Vâlcea. A urmat ÅŸcoala primară din lo­calitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul „Central” din BucureÅŸti. A avut partede o tinereÅ£e agitată. În anul 1935, minor fi­ind, a devenit membru al organizaÅ£iei „Mănunchiul de prieteni”, organizaÅ£ie legiona­ră a tineretului ÅŸcolar, pentru ca din anul 1936 să fie încadrat în „FrăÅ£ia de Cruce”, organiza­Å£ie superioară celei dintâi. „Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal ÅŸi altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani), «FrăÅ£ia de Cruce» din Seminarul Central a fost desfiinÅ£ată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legi­onare, dar ÅŸi după aceea, mi-a fost dat să văd ÅŸi reversul medaliei, adică faÅ£a neÅŸtiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în «FrăÅ£ia de Cruce» din Seminar nu se făcea politică, nici antisemi­tism, ci doar educaÅ£ie, ÅŸi că nu am avut de în­văÅ£at decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam ÅŸi de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pen­tru avutul public, spirit de sacrificiu”, afirma, mai târziu, Bartolomeu Anania. Viitorul Mitropolit avea să fie însă arestat de 3 ori pen­tru legături cu legionarii sau activităÅ£i legio­nare: în 1941 (pentru 3 săptămâni, după ce participase la funeraliile unui comandant le­gionar), în 1942 (pentru că ar fi deÅ£inut în po­dul Mănăstirii Cernica materiale legionare ÅŸi arme) ÅŸi în 1958, sub acuzaÅ£ia de activitate le­gionară înainte de 23 august 1944. În anul 1943 a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din BucureÅŸti, obÅ£inând diploma de Bacalaureat, fiind apoi student la Facultatea de Medicină ÅŸi Conservatorul de Muzică din Cluj - pe care nu le-a terminat -, între anii 1944 ÅŸi 1946. Ulterior, a urmat cursurile FacultăÅ£ii de Teologie din BucureÅŸti ÅŸi ale Academiilor Teologice din Cluj-Napoca ÅŸi Sibiu, fiind licen­Å£iat la Sibiu în anul 1948. A fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studenÅ£eÅŸti din iunie 1946 din Cluj-Napoca. Astfel, în timp ce era ÅŸi preÅŸedinte al Centrului studenÅ£esc „Petru Maior”, a condus greva studenÅ£ească antirevizionistă ÅŸi anticomunistă, după care a urmat un ÅŸir lung de arestări ÅŸi expulzări.

   Mai trebuie amintit aici ÅŸi acum de cariera sa duhovnicească, pe care a început-o în 2 fe­bruarie 1942 când a fost tuns în monahism lamănăstirea Antim din BucureÅŸti ÅŸi a primit nu­mele de călugărie Bartolomeu. A fost hirotonit ierodiacon la 15 martie 1942 ÅŸi ÅŸi-a desfăÅŸurat activitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi ÅŸi Baia de ArieÅŸ, între anii 1943 ÅŸi 1947, după care a devenit stareÅ£ la Mănăstirea TopliÅ£a, inspector patriarhal pentru învăÅ£ămân­tul bisericesc între anii 1949 ÅŸi 1950, decan al centrului de îndrumare misionară ÅŸi socială a clerului, la Curtea de ArgeÅŸ, în perioada anilor 1951-1952.

   A fost condamnat de către Tribunalul Militar PloieÅŸti la 25 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Åži-a ispăÅŸit pe­deapsa în închisoarea de la Aiud la secÅ£ia „po­litici”. În timpul detenÅ£iei i-a murit mama, iar el a fost înÅŸtiinÅ£at de acest fapt de către frate­le lui, închis ÅŸi el în aceeaÅŸi închisoare. În anul 1964 a fost eliberat, împreună cu alÅ£i deÅ£inuÅ£i politici, în urma unui decret de desfiinÅ£are a de­tenÅ£iei politice. AÅŸadar, sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat ÅŸase ani de de­tenÅ£ie, între anii 1958-1964.

   În anul 1965 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii unde a îndeplinit mai multe funcÅ£ii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar epar­hial, consilier cultural, secretar general al Congresului Bisericesc, director al Serviciului „PublicaÅ£ii”. În anul 1967 a fost hirotonit iero­monah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de Arhimandrit. Tot în această perioadă susÅ£i­ne nenumărate conferinÅ£e în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu ÅŸi face parte din mai multe delegaÅ£ii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia ÅŸi India. Reîntors în Å£ară, devine director al Institutului Biblic ÅŸi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976 -1982.

   În anul 1982 va ieÅŸi la pensie ÅŸi se va retra­ge la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului, când ÅŸi unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi. În primăvara anului 1990, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de ReflecÅ£ie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii: Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, DanielCiobotea, Constantin Voicescu, Iustin MarchiÅŸ, Toader CrâÅŸmariu ÅŸi de mirenii: Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie anul 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului, fiind hirotonit ÅŸi înscăunat în Catedrala Arhiepiscopală din municipiul Cluj-Napoca, ca succesor al Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 7 februarie. În toamna anului 2005 iniÅ£iază, demarează ÅŸi coordonează acÅ£iunea de înfiinÅ£a­re a noii mitropolii a Clujului, Albei, CriÅŸanei ÅŸi MaramureÅŸului. La 2 martie anul 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, CriÅŸanei ÅŸi MaramureÅŸului - mitropolie înfiin­Å£ată în mod canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005 -, slujba festivă de conferire ÅŸi înfiinÅ£are având loc de Praznicul Buneivestiri la 25 martie anul 2006, la Catedrala Mitropolitană din municipiul Cluj-Napoca.

   Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunos­cut doar în calitate de cleric si înalt ierarh or­todox, ci ÅŸi de scriitor, poet, dramaturg ÅŸi tra­ducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost. De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii ÅŸi medalii culturale printre care se nu­mără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Greul pământu­lui” (1982), premiul special pentru volumul „Din spumele mării”, obÅ£inut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internaÅ£ional de poezie „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca (1999), premiul pentru „Opera omnia”, al Uniunii Scriitorilor Cluj-Napoca (2001). Mitropolitul Clujului, Albei, CriÅŸanei ÅŸi MaramureÅŸului a tradus Biblia - o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani ÅŸi care a fost tipărită în anul 2001, ÅŸi-a scris „Memoriile” - considerate literatură pură - în anul 2008, a publicat poezii, volume de proză ÅŸi piese de teatru ÅŸi a scris sute de Pastorale ÅŸi predici, pentru credincioÅŸii pe care i-a păstorit, cu multă dragoste, abnegaÅ£ie ÅŸi jertfelnicie. Tot în anul 2008 pune bazele FundaÅ£iei „Mitropolitul Bartolomeu” - ce are scopul de a încuraja ÅŸi aju­ta tinerii serioÅŸi, conÅŸtiincioÅŸi, dedicaÅ£i studiu­lui, însă cu venituri materiale reduse, cu bur­se de cercetare ÅŸi perfecÅ£ionare.

   ÎnaltpreasfinÅ£itului Arhiepiscop ÅŸi Mitropolit Bartolomeu Anania, printre multe alte ordine ÅŸi distincÅ£ii naÅ£ionale ÅŸi internaÅ£ionale, i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al UniversităÅ£ii „BabeÅŸ-Bolyai” din Cluj-Napoca (1 iunie 2001), al UniversităÅ£ii de Medicină ÅŸi Farmacie „Iuliu HaÅ£ieganu” din Cluj-Napoca (7 iulie 2001); „CetăÅ£ean de onoare” al municipiu­lui Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); „CetăÅ£ean de onoare” al municipiului BistriÅ£a (martie 2001) ÅŸi „CetăÅ£ean de onoare” al municipiului Dej. Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - BucureÅŸti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul SfinÅ£ilor Apostoli Petru ÅŸi Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar începând cu 22 no­iembrie anul 2010 era Membru de Onoare al Academiei Române. Ca atare este personalita­te marcantă a culturii ÅŸi spiritualităÅ£ii româ­neÅŸti, de anvergură ÅŸi recunoaÅŸtere naÅ£ională ÅŸi internaÅ£ională, membru al Uniunii Scriitorilor, traducător ÅŸi diortositor al Sfintei Scripturi - care a ÅŸi devenit EdiÅ£ia Jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2001.ÅŸi diortositor al       

   Mitropolitul Bartolomeu a fost colaborator apropiat ÅŸi sfetnic luminat al multor persona­lităÅ£i culturale, profesori ÅŸi ierarhi, îndrumă­tor a multor studenÅ£i ÅŸi doctoranzi, păstor du­hovnicesc a atâtor generaÅ£ii de preoÅ£i ÅŸi călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din Å£ară. La înmor­mântarea sa l-au plâns ÅŸi regretat cu toÅ£ii, fi­ind conÅŸtienÅ£i de marea pierdere ce li s-a pri­cinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh ÅŸi slujitor al Bisericii la care am participat, ÅŸi care m-a impresionat profund datorită atmo­sferei de reculegere, decenÅ£ei ÅŸi sobrietăÅ£ii în care s-a desfăÅŸurat, ÅŸi la care au participat mulÅ£i ierarhi ai bisericii noastre, foÅŸti studenÅ£i ai ÎnaltpreasfinÅ£iei sale, precum ÅŸi foarte mul­Å£i preoÅ£i ÅŸi călugări!...

   Cuprins fiind de emoÅ£ie, respect ÅŸi recunoÅŸ­tinÅ£ă m-am tot gândit, preÅ£ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări ÅŸi sentimente faÅ£ă de ÎnaltpreasfinÅ£ia sa, acum , la naÅŸterea sa în via­Å£a cea cerească, având aici nouăzeci de ani de viaÅ£ă pământească, trăiÅ£i în spiritul unor prin­cipii sănătoase, a unei corectitudini pilduitoa­re, precum ÅŸi a bunei noastre înÅ£elepciuni, dem­nităÅ£i ÅŸi cuminÅ£enii tradiÅ£ionale ÅŸi autentice a poporului nostru românesc!...

   Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uÅŸor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ puÅ£ină vreme adică de doar optspre­zece ani, de când a fost slujitorul, păstorul cel bun ÅŸi arhipăstorul duhovnicesc, a preoÅ£ilor ÅŸi al credincioÅŸilor care vieÅ£uiesc în cuprinsul ce­lor două judeÅ£e - Cluj ÅŸi BistriÅ£a Năsăud - ce aparÅ£in acestei eparhii!...

   În viziunea, în mintea ÅŸi în inima mea per­sonalitatea înaltpreasfinÅ£iei sale s-a conturat ÅŸi s-a identificat prin câteva trăsături ÅŸi calităÅ£i distincte: în primul rând prin maturitatea ÅŸi bogata experienÅ£ă sau înÅ£elepciune pastorală ÅŸi duhovnicească, prin ataÅŸamentul faÅ£ă de va­lorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc ÅŸi mai puÅ£in sofisticat sau complicat; după aceea prin tena­citatea ÅŸi perseverenÅ£a, prin dispoziÅ£ia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vede­rea rezolvării unei probleme, atunci când situ­aÅ£ia o cerea; prin cultura teologică ÅŸi nu nu­mai cu care era înzestrat datorită muncii ÅŸi tenacităÅ£ii sale - a fost un autodidact înnăscut ÅŸi foarte consecvent cu el însuÅŸi de-a lungul în­tregii sale vieÅ£i; prin luciditatea ÅŸi spiritul cri­tic însoÅ£it de foarte multă înÅ£elegere ÅŸi condes­cendenÅ£ă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, reve­lat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susÅ£inute într-un mod foarte cere­bral, lucid ÅŸi vertical, concis, coerent dar ÅŸi con­sistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea ÅŸi calitatea de a fi un om de o sinceritate, fermitate dar ÅŸi dis­creÅ£ie ÅŸi modestie ieÅŸite din comun, care îÅ£i in­spirau foarte multă încredere, confort sufletesc ÅŸi dragoste faÅ£ă de valorile eterne ale spiritua­lităÅ£ii noastre româneÅŸti ÅŸi ortodoxe!...

   Cugetând la activitatea ÅŸi la personalita­tea sa, care este foarte bine conturată ÅŸi cât se poate de autentică ÅŸi de firească, mă gân­desc la darul omului providenÅ£ial cu care l-a  înzestrat Creatorul ÅŸi Stăpânul nostru al tu­turor - Domnul Dumnezeu ÅŸi Mântuitorul nos­tru Iisus Hristos - pe care înaltpreasfinÅ£ia sa L-a cinstit ÅŸi L-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea ÅŸi abnegaÅ£ia!...

   M-aÅŸ bucura să ÅŸtiu că atât contemporanii cât ÅŸi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cin­stea, recunoÅŸtinÅ£a ÅŸi preÅ£uirea cuvenită pentru tot ceea ce a făcut, pentru ceea ce a fost ÅŸi însem­nat (sau ar trebui să însemne) în conÅŸtiinÅ£a ÅŸi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată. Åži spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii ÅŸi înaintaÅŸii noÅŸtri, dar încerc to­tuÅŸi să-mi fac un act de încurajare ÅŸi de optimism ÅŸi să cred că ori de câte ori va fi pomenit nume­le său, va fi pronunÅ£at cu veneraÅ£ie ÅŸi respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni ÅŸi care e consemnat de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel VeÅŸnic în împărăÅ£ia Sa cea cerească ÅŸi veÅŸnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!...

   AÅŸadar, sunt încredinÅ£at că sunt foarte mul­Å£i oameni de rând, credincioÅŸi ÅŸi slujitori ai Bisericii noastre strămoÅŸeÅŸti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească ÅŸi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu ÅŸcoală teologi­că înaltă, încheiată, ÅŸi pe care, apoi i-a hiroto­nit preoÅ£i ÅŸi diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredinÅ£ate lor spre păstorirea tur­mei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu - Păstorul cel Bun ÅŸi Arhiereul cel VeÅŸnic; apoi a târnosit ÅŸi binecuvântat atât de multe bise­rici ÅŸi lăcaÅŸuri de închinare - fapt care nu poa­te fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezenÅ£a ÅŸi activitatea înaltpreasfinÅ£iei sale atât de prodigioasă, care s-a desfăÅŸurat pe par­cursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur ÅŸi eu, avându-l permanent în cinstirea ÅŸi pre­Å£uirea mea!...

   Dumnezeu să-l ierte ÅŸi să-l odihnească! VeÅŸnică să-i fie pomenirea! Amin!

 

Drd. Stelian GomboÅŸ, Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României