Nepsis Belgia - Buchet de gânduri la ceas de sărbătoare

Însă, timp de doi ani de la desfăÅŸurarea acestui eveniment, activităÅ£ile tinerilor au fost puÅ£ine din cauza absenÅ£ei unui cerc ortodox de prieteni, a unui program liturgic sistematic ÅŸi variat ÅŸi din lipsa unui îndrumător care să ne unească în jurul Bisericii. De abia din toamna anului 2006, când a luat fiinÅ£ă parohia „Sfântul Nicolae”, Nepsis a început să se cristalizeze în jurul Părintelui Patriciu Vlaicu. ExperienÅ£a ÅŸi tinereÅ£ea sufletească a păstorului nostru au adunat tinerii „într-un strigăt”, ÅŸi, încă din acel moment, aceÅŸtia au început să se cunoască la biserică, loc care a găzduit ulterior toate congresele ÅŸi adunările asociaÅ£iei. S-au început cursuri de muzică bizantină în vederea organizării stranei, dar ÅŸi a unui mic cor care, la vreme de sărbătoare, s-a pornit cu colindul, binevestind atât sufletelor românilor ÅŸi belgienilor din comunitatea ortodoxă, cât ÅŸi deÅ£inuÅ£ilor din închisoarea din Bruxelles sau bolnavilor din spitale.

Tinerii au început să se cunoască ÅŸi mai bine în cadrul unor întâlniri cu caracter variat: editarea unei reviste parohiale lunare, programele catehetice de sâmbătă seara, nelipsitele agape de duminica, proiecÅ£ii de film urmate de discuÅ£ii pe teme complexe ÅŸi de actualitate, meciuri de fotbal la marginea pădurii, drumeÅ£ii ÅŸi pelerinaje...

Nu de puÅ£ine ori, am avut oaspeÅ£i de seamă care ne-au încântat prin prezenÅ£a ÅŸi prin nobleÅ£ea lor sufletească. Ne-am putut bucura de blândeÅ£ea ÅŸi căldura ÎnaltpreasfinÅ£itului Iosif care ne-a ne-a sădit în inimi cuvânt despre „dragostea prin renunÅ£are” de-a lungul congresului organizat la Bruxelles. Biserica noastră a fost gazda a peste o sută de tineri veniÅ£i de pretutindeni cu inimile deschise pentru a asculta ÅŸi a pune în suflet cuvintele pline de învăÅ£ătură ale invitaÅ£ilor noÅŸtri. Timp de trei zile, am fost purtaÅ£i pe tărâmuri de poveste de către Pr. Prof. Dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Am cunoscut oameni noi, ne-am rugat împreună, am legat prietenii ÅŸi, mai ales, am învăÅ£at că „dragostea toate le poate”.

Nu la mult timp după aceasta, a poposit în mijlocul nostru Părintele Vasile Gavrilă de la „Biserica Rusă” din BucureÅŸti. Bucurie multă ne-a făcut părintele vornind despre pregătirea întâlnirii omului cu Dumnezeu, despre deschiderea porÅ£ii împărăÅ£iei cerurilor cea din lăuntrul nostru pentru a-L primi pe Hristos Cel Întrupat pentru mântuirea lumii.

 

Sunt lucruri mărunte pe care încercăm să le facem în special pentru noi, ca apoi întăriÅ£i în dragostea lui Hristos, să dăruim ÅŸi celorlalÅ£i un pic din ale noastre. Acum, la jumătate de deceniu de la înfiinÅ£are, suntem o familie numeroasă, strâns unită în jurul parohiei „Sfântul Nicolae”. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot ÅŸi pentru toate! Ce altceva am putea face pentru a ajuta cât mai mult ÅŸi cât mai bine tinerii din parohie? Dialog, rugăciune, apropiere, grijă, încurajare, sprijin... Căci, „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaÅ£a lui să ÅŸi-o pună pentru prieteni” (Ioan 15, 13).

 

Profesor de Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din municipiul Cluj-Napoca, Părintele Patriciu Vlaicueste unul dintre duhovnicii apropiaÅ£i sufletelor tinerilor.Astfel la moment aniversar l-am rugat să ne transmită câteva gânduri ÅŸi răspunsuri.

 

 

1)     DorinÅ£a de asociere într-un grup dinamic al tinerilor creÅŸtini, din dorinÅ£a de a se elibera de singurătatea citadină este suficientă pentru a pune început bun ca ÅŸi vlăstar al ortodoxiei într-o societate occidentală?

 

R: Singurătatea citadină este o consecinÅ£ă a însingurării datorate în primul rând egoismului ÅŸi cursei pentru mai mult cu orice preÅ£. Atunci când un tânăr devine conÅŸtient de valorile creÅŸtine, el nu poate să mai zăbovească în această stare, evadează din ea prin dăruire, iar dăruind dobândeÅŸte încredere în el însuÅŸi ca vlăstar viu al comunităÅ£ii. AtaÅŸamentul faÅ£ă de un grup de iniÅ£iativă creÅŸtină este pentru un tânăr un act de atitudine ÅŸi mărturie care nu ÅŸtiu dacă este suficient, dar cu siguranÅ£ă este eficient. Fiecare clipă dăruită comuniunii este un pământ bun în care sămânÅ£a credinÅ£ei poate încolÅ£i.

 

 

2)     MulÅ£i tineri odată ajunÅŸi în Occident se apropie de Dumnezeu ÅŸi de Biserică, lucru care nu s-a realizat poate ani de zile „acasă”, unde există Biserici la fiecare 100 de metri. Care sunt caracteristicile ortodoxiei occidentale ÅŸi cu ce se diferenÅ£iază ea de cea de „acasă”?

 

R: Ortodoxia din Occident ÅŸi cea de acasă este una ÅŸi aceeaÅŸi. Ortodoxia trăită într-un context dominat de secularizare are, cred eu, particularitatea bradului crescut în munÅ£ii umbroÅŸi. Se zbate să străpungă umbrele, însetat de lumină. Nu este vorba, aici în Occident, de o altă ortodoxie. Într-un context mai secularizat ÅŸi uneori chiar ostil, setea de hrană sufletească te face să ai căutări mai realiste ÅŸi să te bucuri atunci când găseÅŸti oameni cu aceleaÅŸi preocupări. Aceasta nu înseamnă că societatea secularizată e mai prielnică trăirilor înalte, ci doar că în acest context, dacă ai ales responsabil calea credinÅ£ei, trebuie să ai curajul de a Å£i-o asuma, uneori cu riscuri materiale ÅŸi chiar profesionale. Asumarea credinÅ£ei într-un context predominant ateu sau indiferent este în sine un act de mărturie.

 

3)     „Strâmtă este poarta ÅŸi îngustă este calea care duce la viaÅ£ă ÅŸi puÅ£ini sunt care o află” (Matei 7,14). În calitate de tineri creÅŸtini aderenÅ£i sau nu ai asociaÅ£iei Nepsis, avem datoria de a trăi Ortodoxia. Care ar fi vocaÅ£ia tinerilor în biserică ? Cum putem să dăm prioritate trăirii Ortodoxiei într-o viaÅ£ă din care 80 de procente le petrecem la serviciu?

 

CreÅŸtinismul fiind un mod de viaÅ£ă, el nu poate fi trăit doar în parte. Nu pot fi creÅŸtin doar după serviciu. Dacă ajung să consider că tot ceea ce dobândesc este un dar de la Dumnezeu ÅŸi că serviciul sau ÅŸcoala nu fac excepÅ£ie, atunci timpul petrecut la serviciu sau la ÅŸcoală va fi ÅŸi el o trăire a ortodoxiei. Dacă aÅŸ putea crede cu adevărat că Domnul m-a aÅŸezat sau m-a îngăduit în starea în care sunt ÅŸi m-a primit în lucrarea pe care o săvârÅŸesc ÅŸi le-aÅŸ face totate ca pentru El, atunci cele ÅŸi cele 80 de procente ar fi o trăire creÅŸtină. În perioadele grele de la începutul creÅŸtinismului, păgânii erau uimiÅ£i de corectitudinea, râvna ÅŸi iubirea creÅŸtinilor. Dacă am cultiva ÅŸi noi aceste virtuÅ£i acolo unde suntem chemaÅ£i la slujire, atunci am dovedi că dăm prioritate ortodoxiei.

 

4)     Din dorinÅ£a de a merge spre sfinÅ£enie ne împotmolim adesea într-un „clei moralist puritan”, incercând să transformăm asociaÅ£ia de tineri într-un grup lipsit de verticalitate duhovnicească. Cum poate fi evitat acest lucru?

 

 Eu am văzut ÅŸi văd în tinerii din Nepsis, persoane entuziaste ÅŸi căutători ai unei verticalităÅ£i duhovniceÅŸti. În orice comunitate pot să apară dificultăÅ£i ÅŸi derapaje, dar ele pot fi evitate sau corectate prin dialog sincer, lipsit de ambiÅ£ii ÅŸi prejudecăÅ£i. Din păcate unii consideră viaÅ£a creÅŸtină ca fiind depăÅŸită ÅŸi chiar dacă se numesc creÅŸtini doresc să trăiască un libertinaj, uneori camuflat în atitudini pioase sporadice. Eu cred că trebuie să fiÅ£i adevăraÅ£i. Atitudinea creÅŸtină nu poate să fie puritanistă deoarece în trăirea învăÅ£ăturii lui Hristos excesele sunt corectate în cadrul relaÅ£iei cu duhovnicul ÅŸi cu comunitatea. Problema este că uneori diminuăm exigenÅ£ele datorită propriilor slăbiciuni ÅŸi numim excese rânduiala ÅŸi nerânduiala o ridicăm la rang de normalitate. 

 

5)     Teama de a spune ce gândim ne face să ne pierdem simțul autocritic, fugim de realitate, gândind că alÅ£ii ne vor răul, ne supunem orbeÅŸte legilor firii, aplicăm porunci rupte aleatoriu din Biblie ÅŸi devenim ignoranÅ£i. Nu punem întrebări când ni se dă prilejul în conferinÅ£e (activitate de bază a tinerilor) ca să nu tulburăm „căldicelul” în care trăim unii. Până unde ar trebui să meargă îndrăzneala în a spune ceea ce gândim ÅŸi când se desparte ea de bunul simÅ£?

 

Tare bine ar fi dacă am ajunge să înÅ£elegem legile firii, pentru că atunci am înÅ£elege pur ÅŸi simplu legea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a pus în fire legi rele, omul în răzvrătirea lui a adoptat o atitudine de pervertire a legilor firii printr-o goană după senzaÅ£ional. Tânărul trebuie să aibă îndrăzneala de a întreba, dar ÅŸi determinarea de a lua în seamă răspunsul. Pilda tânărului bogat care a refuzat să-L urmeze pe Hristos pentru mulÅ£imea bogăÅ£iilor este elocventă.

Nu îmi dau seama ce este mai important: să întrebi sau să primeÅŸti să urmezi răspunsurilor primite. A ÅŸti ce să întrebi este deosebit de dificil, dar în întâlnirile duhovniceÅŸti această dificultate trebuie să fie înlăturată pentru că acolo nu ar trebui să fie prejudecăÅ£i, orgolii ÅŸi egoism. Nici o întebare venită dintr-o căutare sinceră nu este nepotrivită. Dacă ai nevoie de răspuns, atunci când îl primeÅŸti trebuie să te bucuri ÅŸi să-l urmezi. Altfel întrebările ÅŸi răspunsurile nu îÅŸi au sensul.

 

6)     Cum putem să ne îndepărtăm de pericolul mediocrităÅ£ii duhovnicesti ÅŸi al pustiei consumiste în care suntem tentaÅ£i să cădem?

 

Cuvântul mediocru este echivalent cu cuvântul căldicel folosit în scriptură. Căldicelul este cel ce crede că se poate ÅŸi aÅŸa, cu jumătăÅ£i de măsură. În ceea ce priveÅŸte viaÅ£a în Hristos, nu putem juca duplicitar. Ori Îl lăsăm pe Hristos să trăiască în noi, ori Îl refuzăm. Atitudinea ÅŸovăitoare inventează falÅŸi hristoÅŸi, aÅŸa cum spune Evanghelia. Cel ce vrea să trăiească în Hristos doar din când în când, nu ajunge să trăiească în El pentru că însăÅŸi această atitudine dovedeÅŸte că nu L-a cunoscut. Dar trăirea în Hristos nu trebuie să ne sperie. Ea este firescul ÅŸi toată trăirea străină de Hristos este rezultatul pervertirii firii. Un creÅŸtin se poate bucura în Hristos, poate sărbători în Hristos, poate să poarte greutatea suferinÅ£ei în Hristos, totul e posibil în Hristos, cu condiÅ£ia să Îl cunoÅŸti. Această cunoaÅŸtere vine din primirea Cuvântului lui Dumnezeu începând cu Scriptura ÅŸi continuând cu Scriptura trăită în scrierile ÅŸi vieÅ£ile SfinÅ£ilor. Ar trebui  avem ca prioritate primirea Cuvântului lui Dumnezeu în mintea ÅŸi inimile noastre ÅŸi aceasta ne-ar face să depăÅŸim mediocritatea.

 

7)     Care este drumul ce trebuie ales ca să ne facem utili, oferindu-le celorlalÅ£i din jur ceea ce Hristos ne dăruieÅŸte zilnic: dragoste, înÅ£elegere ÅŸi iertare? Cum am putea reuÅŸi să menÅ£inem vie flacară credinÅ£ei?

 

Eu cred că trebuie să fim disponibili tot timpul, ÅŸi atunci când Hristos vorbeÅŸte sufletelor noastre, să reuÅŸim să îi desluÅŸim îndemnul ÅŸi să trăim dragostea, înÅ£elegerea, iertarea, milostenia, perseverenÅ£a ÅŸi celelalte virtuÅ£i. Flacăra credinÅ£ei poate fi întreÅ£inută în noi doar dacă ne lăsăm mistuiÅ£i de focul iubirii creÅŸtine care arde dar niciodată nu epuizează.

 

8)     Vă rugăm să ne transmiteÅ£i un gând la moment aniversar, când asociaÅ£ia Nepsis împlineÅŸte 10 ani de activitate.

 

FiÅ£i consecvenÅ£i cu ceea ce sunteÅ£i ÅŸi trăiÅ£i creÅŸtineÅŸte acolo unde învăÅ£aÅ£i sau lucraÅ£i. Hristos contează pe mărturia faptelor fiecăruia dintre noi.

FiÅ£i îngăduitori cu fraÅ£ii voÅŸtri întru credinÅ£ă, o îngăduinÅ£ă responsabilă, ÅŸi evitaÅ£i să vă lăsaÅ£i prinÅŸi de lipsa de răbdare ÅŸi de suspiciune. Hristos este lucrător în voi, în fiecare dar mai ales în actele de manifestare a comuniunii.

 

La mulţi ani!

Echipa NEPSIS, Bruxelles