Cuvântul Mitropolitului (iulie-august, 2008)

Auzim de multe ori de la persoane cu sufletul răvăÅŸit de îndelungă suferinÅ£ă, uitaÅ£i de toÅ£i ÅŸi fără bucuria de a trăi, auzim că în biserică, în parohie, în comunitate, nu mai este dragoste [că nu o simt din partea celorlalÅ£i]. Este greu să susÅ£ii contrariul în faÅ£a unei astfel de persoane, mai ales că egoismul ÅŸi individualismul societăÅ£ilor în care trăim atinge ÅŸi viaÅ£a comunităÅ£ilor noastre. Trăim în această lume ÅŸi de multe ori trebuie să părem altceva decât ceea ce suntem sau ne-ar place să fim.

Întrebarea pe care ne-o pune Hristos în Evanghelie, dacă putem pretinde că suntem de partea Lui, este: îl văd eu pe cel de lângă mine? Pot eu să-mi opresc gândul asupra existenÅ£ei lui câteva clipe pe zi? Pot eu să-i spun: Doamne, ajută-i? Doamne, vindecă-l? Pot eu, în ciuda greutăÅ£ilor ÅŸi neajunsurilor proprii, să-l întâmpin cu faÅ£a luminoasă ÅŸi zâmbitoare ÅŸi cunoscându-i greutatea să-l compătimesc, adică să port împreună cu el greutatea lui? Dacă nu am prea mult curaj pentru aceasta, să nu uit că Hristos a făcut-o ÅŸi o face pentru mine ÅŸi că ne-a dat ÅŸi nouă puterea să o facem. Să privim la sutaÅŸ...

† Mitropolitul IOSIF