Scrisoarea IPS Nathaniel - 10 mai 2009, Sf. Ap. Simon Zilotul, Cuv. Isichie

online dating site for filipino | https://apostolia.eu/index.php/dating-app-south-america/ | cost to hook up to sewer line | matchmaking in mandarin

Cucernici părinÅ£i,

Onoraţi consilieri şi membri ai asociaţiilor APCOR şi AEOR,

IubiÅ£i enoriaÅŸi, credincioÅŸi, ÅŸi binefăcători,

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

 

În aceste luminate zile ale Sfintei Învieri a Domnului, Dumnezeului, ÅŸi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, vă trimitem din nou, cu toată dragostea noastră părintească, ale noastre binecuvântări!

Prin această scrisoare, repetăm că am dat binecuvântarea ÅŸi dezlegarea noastră, transmise ÅŸi anterior, pentru convocarea Adunărilor Generale Extraordinare ale asociaÅ£iilor APCOR ÅŸi AEOR, conform statutelor, pe datele de 3/10 mai 2009, pentru care am însărcinat ÅŸi numit din nou pe PC Părinte Protopop Cătălin MITESCU în calitate de reprezentant personal al nostru cu putere deplină să prezideze ambele adunări, să sfătuiască, în locul ÅŸi în numele nostru, zisele adunări, precum ÅŸi să ia orice măsură necesară în legătură cu buna desfăÅŸurarea a acestor adunări ÅŸi cu bunul mers al asociaÅ£iilor dumneavoastră.

De la Vatra Românească, din Grass Lake MI, (SUA), vă adresăm aceste câteva rânduri, mulÅ£umind lui Dumnezeu pentru harul ÅŸi binecuvântările revărsate de mulÅ£i, mulÅ£i ani, asupra Episcopiei Ortodoxe Române din America, precum ÅŸi asupra Episcopiei Ortodoxe Române din Europa occidentală, ÅŸi parohiile care au făcut parte din ea, mai ales bine cunoscuta parohie a Sf. Arhangheli Mihail, Gavriil ÅŸi Rafail, din oraÅŸul Paris. Ne gândim că ar fi de folos să rezumăm anumite realităÅ£i istorice, pe care unii, – dar poate nu toÅ£i –, dintre dumneavoastră le cunoaÅŸteÅ£i, dar care ar fi bine să fie reamintite acum când vă pregătiÅ£i să discutaÅ£i viitorul asociaÅ£iilor AEOR ÅŸi APCOR.

Pe măsură ce numărul românilor ortodocÅŸi în FranÅ£a s’a mărit în cursul secolului al XIX-lea, a venit un moment când Majestatea Sa Carol I, regele României, a decis să cumpere clădirea istorică, biserică medievală din secolul al XV-lea, ca lăcaÅŸ de rugăciune pentru ei – cea care a devenit Biserica Sf. Arhangheli. AceÅŸti români, unii intelectuali ÅŸi alÅ£ii oameni mai simpli, veniÅ£i pentru studii sau pentru alte motive, au căutat în FranÅ£a o legătură unică cu rădăcinile lor latine comune, încercând totuÅŸi să-ÅŸi trăiască viaÅ£a de creÅŸtini ortodocÅŸi. Cu timpul, parohia Sf. Arhangheli le-a devenit centrul activităÅ£ilor religioase, culturale, politice ÅŸi intelectuale.

DeÅŸi imigraÅ£ia românilor, spre America de Nord ÅŸi spre Canada, a început cu aproape o jumătate de secol mai târziu, a întrecut destul de repede în numărul enoriaÅŸilor ÅŸi a lăcaÅŸurilor de cult pe cel al concetăÅ£enilor lor din FranÅ£a. Desigur unii ÅŸi alÅ£ii recunoÅŸteau existenÅ£a celorlalÅ£i, dar distanÅ£a creată de oceanul Atlantic, condiÅ£iile politice, ÅŸi mulÅ£umirea de sine a unora ÅŸi a altora, au împiedicat orice fel de relaÅ£ii strânse între aceste comunităÅ£i. Cele două războaie mondiale, ÅŸi eventual implantarea comunismului ateu în Europa, ÅŸi mai ales în Å£inuturile care făcuseră parte din „România Mare” au dus la izolarea ÅŸi eventuala rupere a relaÅ£iilor dintre fiecare din aceste două comunităÅ£i bisericeÅŸti cu Biserica Română.

În Europa de vest, parohiile s’au asociat în eparhia Europei occidentale, condusă de IPS Mitropolit VISARION (Puiu). În America de Nord, primul episcop a fost PS POLICARP (MoruÅŸca), sfinÅ£it pentru continentul american în 1935. Acesta însă, prins în România în 1939 de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, nu a mai putut să se reîntoarcă în eparhia sa, ÅŸi chiar după sfârÅŸitul războiului a fost deÅ£inut într’un soi de domiciliu forÅ£at. AÅŸa deci, Episcopia Ortodoxă Română din America, s’a găsit lipsită de ierarhul ei legitim, pe când Europa occidentală a fost binecuvântată de prezenÅ£a Mitropolitului VISARION.

Mitropolitul VISARION a încercat să intre în legătură mai strânsă, ÅŸi chiar să revendice o formă de autoritate asupra bisericii române în America de Nord. Această încercare s’a adeverit nepractică ÅŸi, din partea bisericii în America, chiar neacceptabilă, atât din cauza respectivelor ei statute, cât ÅŸi datorită diferenÅ£elor politice din cele două Å£ărmuri al Atlanticului. În “Buletinul Eparhiei Românilor din Străinătate,” Paris, (Anul 3, #8, 1951, 59 pagini) Mitropolitul VISARION notează: “Amintim în treacăt, că la ÅŸedinÅ£a din 12 decembrie 1950, s’a examinat ÅŸi s’a luat atitudine faÅ£ă de frământările bisericeÅŸti din America de Nord ÅŸi Canada iscate în legătură cu hirotonisirea întru Arhiereu a PS ANDREI Moldovanu, de către Sfântul Sinod de la

BucureÅŸti.” “In concluzie, noi rămânem mai departe pe poziÅ£ia de a socoti pe PS POLICARP MoruÅŸca, titular al Episcopiei Ortodoxe Române din America de Nord ÅŸi Canada!” Se vede bine deci că comunitatea din FranÅ£a era foarte la curent cu problemele care decurgeau de la absenÅ£a forÅ£ată a PS POLICARP.

ComunităÅ£ile europene ÅŸi cele din FranÅ£a au luptat cu îndârjire contra atacurilor guvernului comunist, ÅŸi au fost nevoite să se separe de Biserica Română; de asemenea, în America de Nord, comunitatea românească, precum ÅŸi păstorul ei, PS VALERIAN D. Trifa, au luptat în contra unor atacuri asemănătoare din partea guvernului comunist, ÅŸi a fost ÅŸi ea nevoită să se separe de Biserica Română.

În 19 iunie 1958 comunităÅ£ile româneÅŸti din Europa occidentală, care se separaseră de Biserica Română au fost primite sub oblăduirea canonică a Sfântului Sinod a Bisericii Ruse din afară de Hotare (ROCOR). În general, deÅŸi ROCOR nu întreÅ£inea relaÅ£ii cu celelalte Biserici Ortodoxe, ea a primit sub autoritatea ei comunităÅ£ile de alte origini care nu puteau, sau nu doreau, să rămână afiliate cu „Bisericile Mame” care se găseau în spatele „Cortinei de Fier”, ÅŸi care erau silite să trăiască sub regimurile comuniste, fără Dumnezeu, care ajunseseră la putere.

În Canada, parohia românească “Buna Vestire”, păstorită de Pr. Dr. Petre Popescu, fiind ÅŸi ea primită sub oblăduirea ROCOR, a tinut relaÅ£ii strânse cu activităÅ£ile comunităÅ£ilor europene ÅŸi mai ales cu cea din Paris. Mai apoi, Pr. Petre Popescu va deveni vicarul ÅŸi secretarul general al eparhiei întemeiate de Mitropolitul VISARION Puiu ÅŸi a parohiei Sf. Arhangheli, slujindu-ÅŸi ÅŸi parohia proprie, dar sacrificându-ÅŸi ÅŸi timpul ÅŸi sănătatea pentru cei de la Paris.

În America de Nord, Episcopia Ortodoxă Română, având ÅŸi ea nevoie de oblăduire canonică, s’a alipit de Mitropolia Rusă din America de Nord, menÅ£inându-ÅŸi limba, tradiÅ£iile ÅŸi statutul unic; PS VALERIAN a devenit membru activ în Sf. Sinod al Mitropoliei, care ea însăÅŸi se separase, în 1918, de Biserica Rusă.

Eventual, în 1970, această Mitropolie, înrădăcinată în Alaska din 1793, a fost considerată de către Biserica Rusă, Biserica ei Mamă, ca destul de dezvoltată ca să fie recunoscută de ea drept „autocefală”. Mai târziu, în acelaÅŸi an, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America, a cerut să fie primită ca o episcopie cu un statut de autonomie în cadrul acestei noi „Orthodox Church in America”. În aÅŸa fel comunităÅ£ile, ruseÅŸti, româneÅŸti, carpato-ruse, albaneze ÅŸi bulgare au înjghebat noua biserică autocefală „Orthodox Church in America”, fiecare având unul, sau mai mulÅ£i, ierarhi membri în Sfântul ei Sinod.

Anii 1970 au văzut un schimb de mai multe scrisori prietenoase între IPS Sa Arhiepiscopul VALERIAN ÅŸi PC Pr. Vasile Boldeanu, superior al bisericii Sf. Arhangheli. Arhiepiscopul VALERIAN a înÅ£eles bine că, deÅŸi comunităÅ£ile din Europa occidentală ÅŸi cea din America de Nord, aveau în comun aceeaÅŸi limbă, credinÅ£ă ÅŸi rădăcină culturală, erau ÅŸi un număr de interese divergente care indicau că ar fi fost imposibil să se unească într’o singură structură bisericească, în genul unei mitropolii unice pentru America de Nord ÅŸi Europa occidentală. Fiecare comunitate s’a dezvoltat aÅŸa cum a lăsat-o Domnul, dar ÅŸi după cum îÅŸi vedea viitorul în lume.

Într’o scrisoare adresată Arhimandritului Andrei Scrima, cu data de 30 octombrie 1972, IPS VALERIAN scria: “AlÅ£ii se gândesc la un ‘Sinod Românesc’ compus din Episcopia din America ÅŸi parohiile din Europa unificate sub noul Episcop ce se va alege…dar nu ÅŸtiu cum să-i pot ajuta, mai ales că biserica de la Paris timp de 20 de ani a avut o atitudine de totală independenÅ£ă faÅ£ă de Episcopia de aici.”

Cu ocazia adunării generale „All American Council of the Orthodox Church in America” care a avut loc în 1977, la Montreal, IPS Sa Arhiepiscopul VALERIAN, precum ÅŸi delegaÅ£ii Episcopiei, preoÅ£i ÅŸi mireni, au fost invitaÅ£i de Pr. Petre Popescu să viziteze parohia „Buna Vestire” ÅŸi să participe la o vecernie. A fost probabil prima dată când aceste comunităÅ£i au avut un contact unde au fost de faÅ£ă reprezentanÅ£i ai ambelor comunităÅ£i.

CâÅ£iva ani mai târziu, P. C. Pr. Vasile Boldeanu a propus, într’o scrisoare din 30 decembrie 1983, adresată IPS Sale Arhiepiscopului VALERIAN, o altă soluÅ£ie pentru comunităÅ£ile din Europa occidentală, “Vă cerem să introduceÅ£i Episcopia Ortodoxă Română din Europa, în mod provizoriu, în sânul Sinodului Bisericii Ortodoxe Americane. Ce înÅ£elegem prin provizorat? Când va fi Libertate în lume Episcopia afara hotarelor îÅŸi va rândui condiÅ£iile necesare pentru a face parte din Sânul Bisericii Ortodoxă Române.” IPS VALERIAN a răspuns: “E prea târziu.” Acestea au avut loc cu vre’o ÅŸase luni înainte ca IPS VALERIAN să fie nevoit să se retragă, în 1984, din Episcopie.

În America de Nord, atacurile contra Episcopiei ÅŸi contra IPS VALERIAN au continuat cu înverÅŸunare, cu complicitatea guvernului comunist din România. La vârsta de 70 ani, în 1984, a fost nevoit să se pensioneze în exil în Portugalia, unde ÅŸi-a sfârÅŸit zilele nu mult după aceea. RămăÅŸiÅ£ele IPS Sale odihnesc acum la Vatra Românească, la Grass Lake, Michigan.

Congresul Episcopiei din America, care alesese pe Pr. Nathaniel Popp, în septembrie 1980, ca Episcop Vicar al Episcopiei, l’a reales în 1984 Episcop titular. În cursul unei vizite pastorale la parohia Sf. Treime din Miramar, Florida, PS NATHANIEL l’a invitat pe Pr. Dr. Petre Popescu să slujească prima dată împreună cu el. Ulterior, au mai fost mai multe ocazii când s’au întâlnit ÅŸi au discutat situaÅ£iile comunităÅ£ilor din Montreal ÅŸi a celor din Europa occidentală.

Arhiepiscopul VALERIAN îÅŸi menÅ£inuse poziÅ£ia că nu se putea găsi o soluÅ£ie practică pentru unirea comunităÅ£ilor din ambele părÅ£i ale Atlanticului într’o singură structură, ca o Mitropolie Română în afara hotarelor. Imediat însă după pensionarea IPS Sale, Părintele Boldeanu a trimis o scrisoare PS Sale Episcopului NATHANIEL, prin care îl anunÅ£a că spera să poată să facă o vizită în America în septembrie sau octombrie 1984. Ne-a adresat acea scrisoare ca “Biserică Română din afara hotarelor”. Pr. Boldeanu ÅŸi-a ÅŸi exprimat speranÅ£a că P.C. Arhimandrit Roman Braga, un ieromonah din Episcopia din America, ar putea să facă o vizită la Paris, probabil cu ideea că Pr. Braga ar putea fi acceptabil ca episcop pentru comunităÅ£ile de la Paris ÅŸi din Europa. Pr. Braga a refuzat însă ÅŸi invitaÅ£ia pentru vizită, ÅŸi arhieria.

ROCOR a continuat să acopere canonic comunitatea română din Europa până în data de 9/22 decembrie 1998, când Sf. Sinod ROCOR a anunÅ£at pe AEOR ÅŸi APCOR că dezleagă comunităÅ£ile române de sub oblăduirea sa canonică. Acest lucru s’a întâmplat cu opt ani după schimbările politice care s’au produs în majoritatea Å£ărilor balcanice ÅŸi din Europa de est. Motivele deciziei Sf. Sinod ROCOR se pot găsi în alte documente.

Episcopia din America, cu catedrala la Detroit, ÅŸi sediul la Grass Lake, Michigan, a primit o scrisoare de la un particular de la Paris, întrebând dacă am fi dispus să “ne luaÅ£i pe noi (Catedrala Română din Paris) sub omoforul vostru”. Scrisoarea avea data de 30 decembrie 1998, dar ne-a parvenit abia în 29 ianuarie 1999. Răspunsul nostru a fost “…mă grăbesc a vă răspunde realizând starea de spirit în care vă aflaÅ£i atât voi cât ÅŸi ceilalÅ£i români ortodocÅŸi din zona Parisului.” Am reiterat însă ÅŸi diferenÅ£a între comunităÅ£i ÅŸi am cerut informaÅ£ii mai detaliate.

Nu mult după aceea, în martie 2000, Pr. Vicar Petre Popescu a cerut să fie primit în clerul Episcopiei noastre, cerere care a fost aprobată de Consiliu Episcopal în luna mai. Parohia „Buna Vestire” nu a cerut în acel moment să fie primită ÅŸi ea.

În 12 iunie 2000, Arhiepiscopul NATHANIEL scria Părintelui Vicar Petre Popescu, “…prin prezenta vă acordăm binecuvântarea de a pomeni numele nostru în acele biserici în prezent aparÅ£inând de Vicariatul Episcopiei Române a Europei de vest ca: Parohia Buna Vestire din Montreal, Quebec, Canada ÅŸi Sf. Arhangheli Mihail ÅŸi Gavriil din Paris, FranÅ£a.…” .

Nu toÅ£i au văzut drept bună, chiar temporar, această soluÅ£ie de acoperire canonică a comunităÅ£ilor din Paris ÅŸi Europa. “Comitetul de IniÅ£iativă pentru Apărarea Bisericii Ortodoxe Române, SfinÅ£ii Arhangheli din Paris,” s’a opus între cei mai dârji.

În scrisoarea noastră din 15 mai 2001, adresată Părintelui Vicar Popescu, am indicat insistent că consideram că “o parte din discuÅ£iile în legătură cu comunitatea română din Paris vor căuta să rezolve problema oblăduirei canonice temporare pe care am acordat-o, ca să aducă pace comunităÅ£ii din Paris, precum ÅŸi liniște sufletească pentru noi în America de Nord.”

Natura temporară a acestui aranjament a fost recunoscută din nou de Pr. Constantin Târziu, după ce a fost numit de noi ca superior al bisericii Sf. Arhangheli, care ne scria într’o scrisoare din 1 noiembrie 2002 “…IPS Voastră, trebuie găsită o formulă pentru Paris, provizoriu…”

În anii de atunci ÅŸi până în prezent, am reamintit că oblăduirea noastră canonică este temporară, aÅŸa cum se poate vedea sub diferite aspecte în toată corespondenÅ£a. Tot aÅŸa ÅŸi prin vocea reprezentantului nostru personal, PC Protopop Cătălin Mitescu, v’am reamintit de nenumărate ori necesitatea de a se găsi o soluÅ£ie canonică permanentă, chiar dacă din partea noastră nu v’am impus niciodată nici un termen, ÅŸi nici condiÅ£ii speciale. Părintele Mitescu a prezidat în numele nostru de mulÅ£i ani, aproape toate adunările generale ale asociaÅ£iilor AEOR ÅŸi APCOR, care au avut regulat această problemă în ordinea de zi.

Am fost Å£inut la curent de dialogul comunităÅ£ii cu IPS Mitropolit IOSIF, pentru a rezolva problema canonică. Ni se pare că IPS Sa a răspuns foarte favorabil la propunerile comisiei de dialog. Åži noi din partea noastră le-am studiat ÅŸi am oferit un număr de comentarii.

De când am venit la Paris pentru prima oară în 1998, cu ocazia hirotoniei întru arhiereu a IPS Arhiepiscop IOSIF, în catedrala Sf. Åžtefan, am avut ocazia să slujim de mai multe ori în biserica Sf. Arhangheli, unde nu slujise de o grămadă de ani nici un arhiereu român. Am slujit întâi noi singur, ÅŸi mai pe urmă de mai multe ori cu IPS Mitropolit IOSIF, ÅŸi chiar cu sobor de arhierei, în mai multe ocazii, ÅŸi în special cu ocazia sfinÅ£irii întru arhierie a PS Episcop MARC. Aceste ocazii au fost remarcabile prin cooperarea, buna înÅ£elegere, ÅŸi eforturile clerului parohiei, a consilierilor ÅŸi membrilor asociaÅ£iilor AEOR ÅŸi APCOR. Le mulÅ£umim încă odată ÅŸi îi binecuvântăm.

Trimitem arhiereÅŸti mulÅ£umiri PC Pr. Constantin Târziu, Pr. Ieromonah Iulian (Nistea) ÅŸi Pr. Dan Săvan, precum ÅŸi ierodiaconului Iosif, ÅŸi diaconilor Viorel Nedelcu ÅŸi Jean Boboc, pentru felul cum s’au devotat enoriaÅŸilor parohiei ÅŸi întregii comunităÅ£i româneÅŸti.

Exprimăm recunoștința noastră părintească membrilor asociaÅ£iilor AEOR ÅŸi APCOR pentru felul cum ÅŸi-au îndeplinit, de zeci de ani, datoriile către parohie ÅŸi eparhie, ÅŸi pentru efortul pe care l’au depus în vederea rezolvării problemei situaÅ£iei canonice.

Părintelui Dan Săvan, îi datorăm în mod special mulÅ£umiri pentru modul exemplar cum ÅŸi-a îndeplinit sarcina de a ne reprezenta oficial faÅ£ă de autorităÅ£ile franceze. Singura răsplată pe care a primit-o pentru efortul imens ÅŸi timpul pe care le-a depus a fost, din partea noastră, rugăciuni ÅŸi binecuvântări.

Către PC Pr. Protopop Cătălin Mitescu avem o mare datorie, pentru nenumăratele rânduri când a acceptat să ne reprezinte, uneori cu mult efort ÅŸi oboseală personală, ÅŸi puÅ£in preaviz, cu deplasări la Paris, pe lângă IPS IOSIF, ÅŸi pe lângă autorităÅ£ile franceze.

FrăÅ£ească recunoÅŸtinÅ£ă IPS Sale Mitropolitului IOSIF, care ne-a cerut sfaturi, iar atunci când noi i-am cerut, ne-a oferit sfaturi foarte preÅ£ioase, fără a încălca responsabilităÅ£ile noastre către asociaÅ£iile AEOR ÅŸi APCOR. Îi mulÅ£umim ÅŸi pentru faptul că a arătat totdeauna un respect deosebit pentru istoria ÅŸi încercările prin care membrii acestor asociaÅ£ii au trecut.

Să pomenim ÅŸi pe monarhii României, precum ÅŸi pe arhierei, preoÅ£ii ÅŸi tot clerul care s’au îngrijit de nevoile duhovnicești ale comunităÅ£ii acesteia, ÅŸi care acum au răposat în Domnul. VeÅŸnica lor pomenire, vrednică de amintire! În veci pomenirea lor!

AceÅŸti ani, în cursul cărora aÅ£i cerut Episcopiei Ortodoxe Române din America să vă întindă o mână de ajutor frăÅ£esc, ne-au apropiat unii de alÅ£ii în dragoste ÅŸi respect reciproc. Am încercat, precum am putut în limitele experienÅ£ei noastre, să vă ajutăm de oricâte ori aÅ£i avut nevoie de intervenÅ£ia sau de prezenÅ£a noastră.

AÅŸteptăm concluziile dumneavoastre în acest Zece Mai, zi care va fi poate de neuitat, ÅŸi vă asigurăm că, în orice veÅ£i decide, vom continua să vă susÅ£inem ÅŸi să vă oferim orice ajutor, în măsura puterilor ÅŸi autorităÅ£ii noastre.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, ÅŸi dragostea lui Dumnezeu Tatăl ÅŸi împărtăÅŸirea Sfântului Duh, să fie pururea cu noi. Amin.

Dacă în orice fel v’am supărat, v’am vătămat, v’am fost pricină de necaz, sau nu am reuÅŸit să vă îndeplinim dorinÅ£ele ÅŸi intenÅ£iile cele folositoare spre mântuire, vă cerem creÅŸtinească iertare.

Cu ale noastre arhiereÅŸti binecuvântări,

† NATHANIEL

Arhiepiscop de Detroit ÅŸi al Episcopiei Ortodoxe Române din America