Povestea lumânării: Cine vrea sa împrăÅŸtie lumina trebuie să reziste arderii

M-aÅ£i aprins ÅŸi vă uitaÅ£i gânditori la lumina mea. SimÅ£iÅ£i bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.

De fapt eu am doar două posibilităÅ£i:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă ÅŸi atunci nu mă micÅŸorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină ÅŸi căldură ÅŸi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece ÅŸi fără rost.

Åži voi, oamenii, sunteÅ£i la fel. Când trăiÅ£i numai pentru voi, sunteÅ£i lumânarea neaprinsă, care nu ÅŸi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiÅ£i lumină ÅŸi căldură, atunci aveÅ£i un sens. Pentru asta trebuie să daÅ£i ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea ÅŸi dorurile pe care le purtaÅ£i în inimă. Să nu vă temeÅ£i că deveniÅ£i mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

GândiÅ£i-vă, cu pace în suflet, că sunteÅ£i ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puÅ£in. Dar când suntem mai multe împreună, lumina ÅŸi căldura sunt mai puternice. Åži la voi oamenii e tot aÅŸa, “împreună luminaÅ£i mai mult”.