Un răspuns la problema însemnării cu 666

Constituind o dezbatere provocată de o iniÅ£iativă de ordin tehnologic cu implicaÅ£ii în trăirea teologică, ÅŸi mai ales atâta vreme cât nu suntem la măsurile duhovniceÅŸti ale unei descoperiri directe ÅŸi lămurite a harului în inimile noastre despre ce ÅŸi cum trebuie să înÅ£elegem ÅŸi să acÅ£ionăm care să tranÅŸeze definitiv problema, îmi pare că a răspunde acestei probleme necesită exercitarea unei duble competenÅ£e, teologică ÅŸi ÅŸtiinÅ£ifică, integrate în trăirea de creÅŸtin investit liturgic în viaÅ£a Bisericii. Propun cele ce urmează ca participare personală în „laboratorul” vieÅ£ii Bisericii dorind onest cristalizarea prin discernământul lucrător la nivel eclezial – în Biserică, nu în „bisericuÅ£e”! – a unei viziuni nuanÅ£ate a Bisericii faÅ£ă de această problematică.

CompetenÅ£a ÅŸtiinÅ£ifică presupune în situaÅ£ia noastră a avea deja sau a dobândi pentru nevoia Bisericii capacitatea unei radiografieri riguroase a stării de fapt. Două planuri sunt de urmărit, cel tehnologic ÅŸi cel juridic. Unde ne aflăm în acest moment din punct de vedere tehnologic ? Ce este ÅŸi ce presupune tehnologia RFID cu toate consecinÅ£ele ei? Åži încă, în ce chip efectiv se poate identifica prezenÅ£a numărului 666 în această tehnologie, înainte de orice reflecÅ£ie privind încărcătura teologică a numărului? Există concret sau doar simbolic? La câtă investiÅ£ie de energie se face în dezbateri pe internet ÅŸi prin tot soiul de conferinÅ£e, oare nu se găsesc câteva persoane competente spre a-ÅŸi focaliza energia în alcătuirea unui dosar tehnic riguros spre a ÅŸti cu precizie în ce regim vor funcÅ£iona aceste cipuri pe actele de identitate? CompetenÅ£ele atâtor mii de persoane interesate nu au putut da naÅŸtere până acum unei radiografii de maximă rigoare privind detaliile de ordin tehnic ale unei astfel de tehnologii implementabile la noi ÅŸi care să ne lămureacă obiectiv despre riscurile înregimentării noastre? De ce nu se face o arhivă internet cu astfel de documente (serioase tehnic) pusă la dispoziÅ£ia tuturor? Oare nu e vremea să ieÅŸim odată din zona interpretărilor mai mult sau mai puÅ£in competente, mai mult sau mai puÅ£in partizane, mai mult sau mai puÅ£in isterice, ÅŸi respectiv din stilul în care ÅŸtim un pic din toate ÅŸi mai nimic ? În plan legislativ, nu este oare indispensabil a ÅŸti cu precizie care sunt angajamentele noastre pe plan naÅ£ional ÅŸi comunitar ÅŸi ce înseamnă traducerea efectivă a acestora la nivel de implementare privind paÅŸapoartele, actele de identitate ÅŸi permisele de conducere (se pare că nu au cip!) înainte de tot gestul personal de acceptare sau respingere a unui astfel de document, fie ÅŸi „din convingeri religioase” sau din alte motive?

În ceea ce priveÅŸte exercitarea competenÅ£ei teologice, la modul personal mă simt depăÅŸit. ViaÅ£a mea duhovnicească de „cel dintâi dintre păcătoÅŸi”, mărturisire cu care mă apropii de împărtăÅŸirea cu Sfintele Taine, nu îmi permite nici o clipă să mă pronunÅ£ dacă „acceptarea cipului este căderea în păcatul împotriva Duhului Sfânt” sau nu. Pot eu să spun că Duhul nu a descoperit acest fapt celui care o spune? Las pe oamenii duhovniceÅŸti să se pronunÅ£e, eu tac. Nu pot ignora însă că această propoziÅ£ie mă interpelează. De altfel, cine poate accepta vânzarea propriului suflet ? Mă uit ÅŸi constat în acelaÅŸi timp condiÅ£iile în care de ceva vreme trăim ÅŸi care seamănă întrucâtva cu ce spunea părintele Porfirie. Constat timpurile în care fiul duhovnicesc îÅŸi pierde încrederea în Părinte ÅŸi îi judecă paternitatea raÅ£ionalist-îngrijorat, deÅŸi în chip evident aceasta este o Taină mai presus de exerciÅ£iul raÅ£iunii, suspectându-l că „nu înÅ£elege”, dacă nu cumva că s-a vândut între timp antihristului. Timpurile în care frica de lucrarea satanică întinsă tenebros deasupra lumii te paralizează ÅŸi te face să gândeÅŸti fără încetare la asta, pierzându-Å£i pacea ÅŸi încrederea în puterea lui Dumnezeu. Timpurile în care o hotărâre de Sinod sau ascultarea de Părintele tău par perimate – oare nu prin neascultare a intrat tot păcatul în lume? ÅŸi prin gestul ascultării de duhovnic nu faci real gestul răstignirii ÅŸi Învierii în faÅ£a căruia dracul cel totdeauna neascultător se cutremură? - în faÅ£a interpretărilor de tot felul care te obligă ori la haiducie, ori la martiriu. Timpurile în care infailibilitatea în Biserică pare să se fi refugiat în interiorul câtorva persoane care au sarcina să ne trezească pe toÅ£i. Timpuri în care cu „apostazie” se grăbesc unii să eticheteze în Biserică mai ales de sus în jos. Åži mai constat că există PărinÅ£i precum Părintele Porfirie care văd la o cu totul altă măsură decât tot ce aÅŸ putea discerne eu ceea ce Å£ine de rezolvarea problemei:

„Noi să ne îngrijim să avem o relaÅ£ie vie cu Hristos, iar antihristului să nu-i dăm prea mare importanÅ£ă; alminteri, el va deveni centrul vieÅ£ii noastre, iar nu Hristos” [...] „Uite, copilul meu, ce-au făcut duhovnicii ăÅŸtia aici, în lume ! Au tulburat sufletele, au creat atâtea probleme familiale ÅŸi psihologice cu 666-ul ăsta! Nu mai pot oamenii dormi, au început să ia calmante ÅŸi somnifere ca să doarmă! Ce-i asta? Hristos nu vrea astfel de lucruri, copilul meu! Åži ÅŸtii ceva ? Pentru noi, creÅŸtinii, atunci când vieÅ£uim în Hristos, nu există nici un antihrist. [...] Când îl avem pe Hristos în suflet, unde să mai încapă ÅŸi antihristul? [...] Hristos este totul, asta să le spui oamenilor. Åži să nu se teamă! Åži încă ceva : dacă ar veni acum antihristul în persoană cu un aparat cu raze laser ÅŸi mi-ar spune că vrea să mă însemneze cu 666, eu aÅŸ sta. [...] ÅŸi să mă însemneze cu o mie de 666 cu raze laser, ÅŸi aÅŸ accepta. (însemnarea aceasta neînsemnând nici o clipă acceptare de supunere, cf. notă editor) De ce? Pentru că pe primii creÅŸtini îi dădeau fiarelor, iar ei făceau semnul crucii ÅŸi fiarele deveneau mieluÅŸei [...] erau azvârliÅ£i în foc, iar ei făceau cruce ÅŸi focul se prefăcea în răcoare. [...] Hristos nu este îngust la minte, aÅŸa cum suntem noi oamenii, când vrem să ne „apărăm drepturile”. Asta să-i spui părintelui ÅŸi oamenilor : să nu se teamă nici de antihrist, nici de 666!” (1)

Pr. Răzvan Ionescu

Nota

1. Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi ÅŸi îndrumări, ed. Bunavestire, Bacău, pp. 52-55.