Lucrările Universității de Vară a Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale

În prezența Preasfințitului Părinte Marc Nemțeanul, beneficiind de confortul logistic al Centrului și de dăruirea gazdelor, la care se adaugă munca și prezența discretă, dar extrem de eficientă, oferită de soeur Noelle, lucrările s-au desfășurat în prezența câtorva zeci de preoți și diaconi, dar și on line, pentru cei care nu au putut fi la fața locului, membri ai clerului, dar și credincioși de pretutindeni.

Invitații conferențiari ai acestui an au venit atât din exterior (părintele diacon Sorin Mihalache și profesorul Adrian Lemeni, de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, dar şi filosoful Bertrand Vergely, de la Institutul „Saint Serge” din Paris), cât și din sânul arhiepiscopiei noastre, din cadrul Centrului de Studii și Cercetări „Dumitru Stăniloae” din Paris (părintele protopop Marc Antoine Costa de Beauregard, părintele prodecan Răzvan Ionescu și domnul Emanuel Dobre, director de studii).

Inițierea dezbaterilor a fost realizată marți, 23 august, de părintele Marc Antoine cu o intervenție pe tema „Théologie et technologie: annoncement”. Prin aceasta am putut cu toții participa la o problematizare teologică a intersectării dintre universul uman, ca spațiu al interiorității, și cel exterior, tehnologic, care cel mai adesea ne împrăștie, o adevărată civilizație ambientală, de inspirație tehnologică, în interiorul căreia suntem chemați astăzi să ne desfășurăm activ existența. Întrebarea se pune însă cum să reușim într-un mod duhovnicesc.

Luând cuvântul în aceeași zi, prin comunicarea „L’identité humaine dans le contexte des défis technologiques contemporains”, profesorul Adrian Lemeni a oferit câteva idei forță, inspirate de un spirit vizionar francez (care a trăit între 1912 și 1994, în zona Bordeaux, nu departe de locul reuniunii noastre): sociologul Jacques Ellul. Spre deosebire de tehnicile din trecut, care pot fi numite instrumente, tehnologiile actuale depășesc structural acest statut, absorbind și antrenând omul în niște coordonate de funcționare artificiale, mai ales prin mediile virtuale, cu toate consecințele care decurg de aici. Poziționarea sa pare să constituie un corectiv contemporan și un strigăt de alarmă față de viziunea noastră obișnuită, instrumentală.

Aceasta din urmă a fost enunțată de diaconul Sorin Mihalache, miercuri, 24 august, în alocuţiunea „La société de la connaissance et l’Arbre de la connaissance. Plaidoirie pour une réception équilibrée de la technologie actuelle”. Căutând inspirație la Părinții Bisericii, pentru părintele Sorin viziunea curentă eclesială este că nu obiectul în sine este rău, ci utilizarea lui inspirată sau păcătoasă. Tehnologiile, ca și obiectele, pot fi considerate neutre, utilizarea lor însă necesită discernământ. O idee de forță oferită de părintele diacon este aceea că orientarea noastră de evaluare nu trebuie să țintească mai întâi de toate tehnologia, ci utilizatorul, omul, viziune confortată de mărturii provenind de la sfinții Nicolae Cabasila și Simeon Noul Teolog. 

La rândul său, miercuri, 24 august, Bertrand Vergely a ales să depășească filosofic neutralitatea sau negativitatea sugerate de antevorbitori, propunând inspirația dumnezeiască, originară, pentru orice demers tehnic, inspirație care din păcate nu mai este neapărat căutată de omul contemporan. În plus, atracția pentru o instrumentalizare ideologică a tehnologiilor actuale duce la căutări de tip homo deus în zona transumanismului, propusă ca alternativă contemporană la chemarea spre îndumnezeire prin Iisus Hristos Domnul, proprie vieții eclesiale. Astfel, părintele Răzvan Ionescu a arătat că acest tip de concurență între „omul îmbunătățit” prin tehnologii, care vizează amortalitatea, pare a fi pentru unii contemporani o soluție incitantă, în uitare față de oferta creștină a devenirii întru un „om îndumnezeit”, vizând imortalitatea, odată trecut pragul acestei lumi, prag de a cărui gustare unii dintre contemporani nu mai vor să audă. 

Ideile propuse spre dezbatere au atins existența anunțată a metaversului ca mediu virtual care să dubleze lumea fizică, cu interese financiare estimate a le depăși pe cele din lumea fizică, și deci cu o atractivitate pe măsură. Virtualul exercită în realitate o influență cât se poate de reală asupra vieții celor implicați în el, și există riscul să devină, precum odinioară evadările din realitate, la romantici, un refugiu pentru cei obosiți sau speriați de provocările vieții reale, tot mai preocupante. De aici problematizarea: în ce măsură viața Bisericii ar îngădui participarea, cel puțin misionară, în acest fel de lume?

În final, Emanuel Dobre a oferit, printr-o intervenție cu titlul „Utiliser le numérique dans l’enseignement de la théologie: retour d’expérience du Centre «Dumitru Stăniloae»”, o incursiune în reușita, dar și în dificultățile și în provocările învă-țământului teologic ortodox la distanță, oferit de C.D.S. Paris.