Scrisoarea Părintelui Jean

E de ajuns să intri într-o librărie ca să vezi câte căi spirituale venind din lumea întreagă și câte practici ne sunt propuse. Această abundență e uneori amestecată cu rămășițe de credință creștină pierdute printre „noile credințe”. Vocabularul creștin prea puțin adus la zi ni se pare uneori uzat, anacronic și greu de transmis ca atare.

În jurul nostru auzim vorbindu-se despre o nouă evanghelizare, dar ce limbaj este astăzi în stare să exprime adevărurile nemuritoare ale credinței care ne călăuzește? Aceasta este provocarea mărturisirii de credință pe care avem a o face zi de zi! Este riscul credinței pe care suntem chemați să o trăim și pe care doar mărturia vieților noastre o poate arăta lumii în care trăim astăzi. Nu este vorba să ne trăim credința cu nostalgia unui trecut apus, ci să asumăm cu adevărat acest „astăzi al lui Dumnezeu” – după cum frumos spune Fericitul Augustin – în ziua de astăzi a lumii noastre contemporane. A trăi ca un creștin înseamnă a ne mărturisi zi de zi credința în Hristos cel înviat, și a pune în fapte vestea cea bună a Împărăției: „să iubești pe Dumnezeu și pe aproapele tău”. Înseamnă să avem Crezul ca far al gândirii noastre teologice. Înseamnă să trăim taina treimică a Întrupării și venirea Duhului Sfânt la Cincizecime ne deschide către adevărata înțelepciune a lui Dumnezeu care iubește pe om și îl călăuzește pe calea vieții.

A dobândi Duhul Sfânt, iată țelul, spunea sfântul Serafim din Sarov, aceasta este adevărata noastră filozofie, înțelepciunea noastră. Să facem această experiență în viața noastră de familie, deschizând inimile copiilor noștri către cuvintele lui Hristos, în îndatoririle și profesiile pe care le avem, în casa noastră comună care este Biserica, în rugăciunea noastră personală care ne leagă fără încetare de Domnul care e mereu alături de noi pe cale. Sfânta Scriptură, trăirea tainelor Bisericii, dumnezeiasca Liturghie, citirea din sfinții Părinți și căutarea de Cuvânt la călăuzelor noastre duhnovnicești ne vor deschide către tainele ascunse ale prezenței lui Dumnezeu în noi și în creația Sa. Viața de zi cu zi este experiența lui Dumnezeu, este teologie în înțelesul primordial al cuvântului: a căuta viața dumnezeiască în fiecare din faptele noastre însuflețite de Cuvântul-Hristos care trăiește în noi.

De fapt, viața duhovnicească este un pelerinaj zilnic: suntem călători în căutarea tainei care ne zidește, în căutarea acestei prezențe a lui Dumnezeu în inima fiecărei făpturi. Peste tot unde suntem chemați trebuie să fim oglinda Împărăției, vatră de speranță și de comuniune. Viața duhovnicească creștină de zi cu zi nu este un loc în care ne ducem din când în când, pentru că nu putem să ținem închisă taina dumnezeiască, ci este felul în care ne împlinim călătoria în viața care ne-a fost încredințată.

Arhimandrit Jean (Renneteau)