Cuvântul Mitropolitului (martie 2009)

Înaintea noastră, pentru mulÅ£i dintre noi, se deschide uÅŸa binecuvântată a Postului Mare, care ne pregăteÅŸte spre înÅ£elegerea duhovnicească a ceea ce Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pătimeÅŸte împreună cu noi, pentru noi, ÅŸi ceea ce ne dăruieÅŸte prin Învierea Sa. Postul ne pune înainte priveliÅŸtea renunÅ£ării, a ascezei, a pătimirii cu Hristos ÅŸi ascunde în taina Crucii lumina Învierii, a libertăÅ£ii faÅ£ă de moarte, spre care ne îndreptăm împreună cu El. Putem să ne propunem multe renunÅ£ări în acest timp binecuvântat al postului, dar înainte de toate să ne cercetăm sufletul ÅŸi să-i vedem rănile.

Postul ne vindecă rănile cele sufleteÅŸti prin aceea că ne dă posibilitatea milosteniei, de care este legat. Ori în cele sufleteÅŸti, ori în cele materiale, milostenia ne apropie de Hristos cel milostiv care se identifică cu cel în nevoi. Avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu, prin aceasta primind din nou libertatea interioară. Însă dacă nu iertăm ÅŸi noi celor ce ne greÅŸesc, nu ne putem apropia de Hristos care a venit pentru a ne aduce iertarea din partea Tatălui. Postul este ÅŸi un prilej pentru noi de înmulÅ£ire a rugăciunii cu smerenie, chemându-L pe Hristos – Samarineanul milostiv – să vindece rănile noastre.

Bucuria postului este aceea a vindecării noastre, a luptei cu noi înÅŸine, – câÅŸtigată, pentru că în post, în rugăciune, în milostenie, în iertare Îl întâlnim pe Hristos Cel care din iubire pentru noi oamenii se face Împreună-locuitor cu noi în cele omeneÅŸti, pentru a ne face pe noi împreună-locuitori cu El în cele dumnezeieÅŸti.

† Mitropolitul Iosif