Din viață și din duh (septembrie 2021)
publicat in Din viață și din Duh pe 11 Septembrie 2021, 20:17
Cei ce au binecuvântarea unei sănătăți bune și care se pot înfrâna de la mâncare câteva săptămâni de-a rândul ajung într-o stare de fericire. Patimile sunt alinate. Un simțământ viu de pace și prezența lui Dumnezeu însoțesc rugăciunea. Este o mare nefericire că astăzi suntem adesea lipsiți de o astfel de tărie.
Astăzi este cu neputință a impune deplin rânduielile Bisericii. Fiind foarte diferiți unul de altul, hotărâți-vă fiecare măsura postului.
Omul ce a ajuns a se ridica mai presus de toată legea a atins starea de îndumnezeire, adică mântuirea. Este mai de însemnătate a fi conștient și răspunzător pentru fiecare mișcare a inimii și a minții, decât a avea o pravilă.
Este mai greu a ajunge la o anume stare de dreaptă-osebire decât a-ți rândui niște pravile.
În viața zilnică este de mare însemnătate să rămânem neîntrerupt cu luare-aminte la îndrumările date nouă de Dumnezeu despre ceea ce trebuie să facem și despre felul cum să facem. Nu putem totuși a ne slobozi deplin de gânduri rele; nimeni nu poate, nici chiar cei mai desăvârșiți. Oricât de deplină ar fi desăvârșirea, ea niciodată nu împiedică omul a se tulbura. În schimb, odată cu experiența vieții duhovnicești, ceea ce mai înainte ne clătina devine mai puțin greu de depășit.
Cel mai bine este a nu lua aminte la gânduri și a se adânci în rugăciune, a grăi cu Dumnezeu prin rugăciunea noastră.
Sunt mai multe feluri de a ne împotrivi gândurilor rele, de a ne slobozi mintea de tot gândul cel pătimaș sau hulitor. Cea dintâi, sfătuită de Părinții Bisericii, este pocăința. Cea de-a doua este strămutarea luării-aminte și a ființei noastre către altceva. Când interesul pentru altceva se întărește, vrăjmașul slăbește și ne părăsește.
Dacă patimile sunt puternice și dacă un gând cumplit, sălbatic, păcătos nu vrea să ne părăsească, nu ne rămâne decât a ne lupta cu plângere, câtă vreme acel duh rău nu se va depărta.
Trezvia. Iată cu ce trebuie să începem pentru ca nimic, pe cât este cu putință, să nu se facă în afara lui Dumnezeu.
Mintea noastră este într-o neîncetată luptă cu cea a vrăjmașului. Pentru a ne clădi viața, avem nevoie de această stare de neîncetată luptă. Căci dacă dormităm, lăsăm vrăjmașul, care nu doarme niciodată, să-și facă lucrarea și riscăm să ne pierdem mântuirea.
Arhimandritul Sofronie, Din viață și din duh