Sfântul Ioan Scărarul

Cu privirea ațintită în pământ, cu buzele crăpate și cu sandalele scofâlcite de nisipul încins, secătuit de oboseală și de lipsa apei, un adolescent de 16 ani pășea istovit, urcând pantele Muntelui Sinai, către mănăstirea din vârf. Hainele, deși prăfuite, îi trădau originea nobilă, iar faptul că nu era însoțit de nimeni i-ar fi putut face pe unii să creadă că era unul dintre acei tineri rebeli care, din când în când, fugeau la mănăstirile din pustiu din cauza neînțelegerilor cu părinții. Așa au gândit și monahii de la Mănăstirea „Sf. Ecaterina”, de pe Muntele Sinai. L-au primit cu bucurie, i-au dat să mănânce și să bea, dar, din vorbă în vorbă, au înțeles că era vorba de un caz aparte. Tânărul nu venise în pustiu ca să atragă atenția asupra lui, ori ca să le dea o lecție părinților, așa cum urmăreau mulți tineri. Era anul 595, iar pe tânăr îl chema Ioan, supranumit mai apoi „Scărarul” sau „Sinaitul”. Un nume pe care Biserica nu avea să-l mai uite vreodată.

Ajungând el în vârful faptelor bune și toți frații fiind uimiți de iscusința lui în toate, l-au ridicat la dregătoria de egumen al călugărilor din Sinai. De la el avem nemuritoarea și plina de înțelepciune carte a dumnezeieștilor suișuri duhovnicești care se cheamă Scara. Datorită acestei scrieri minunate, Sfântul a primit supranumele de „Scărarul”. 

Dragi copii, vechii iconari au fost atât de pătrunși de învățătura Scării, încât au ilustrat-o, inspirat, în numeroase icoane, fresce și gravuri. O întâlnim mai ales în Moldova la Dobrovăț, la Râșca, Sucevița, la Sf. Ilie din Suceva, la Cetațuia din Iasi, dar o vedem și în Èšara Românească, la Hurezi.

Comparând frescele din toate aceste locuri, observăm că zugravii Suceviței au realizat cea mai amplă interpretare a Scării virtuților din întrega iconografie românească. Ea atrage imediat privirile celor ajunși aici. 

Continuând comparația, vom constata că numai la Sucevița între ultimele trepte ale scării apare o distanță nefiresc de mare, care o face aproape imposibil de urcat. Întrucât acest detaliu are un scop foarte precis, în chiar acest interval (dintre treptele cu pricina) iconarii l-au zugrăvit pe unul dintre asceți căzut și atârnat de scară cu capul în jos. Este, prin urmare, firesc să ne întrebăm: e cu putință ca cineva care a parcurs 29 din treptele Scării (și deci tot atâtea virtuți) să piardă cetățenia raiului pentru că nu a reușit să urce doar o singură treaptă? Care e această treaptă decisivă și ce vor să ne învețe iconarii? 

(Continuare în numărul următor)

sursă: ziarullumina.ro

DRAGI COPII,

Ne-am bucura să ne scrieți, pe adresa redacției Apostolia [apostolia@mitropolia.eu], care credeți că este numele acestei trepte decisive și ce mesaj considerați voi că au dorit să ne transmită talentații pictori ai Mănăstirii Sucevița?