PoziÅ£ia Canonică a Bisericii ortodoxe în ceea ce priveÅŸte nunta, divorÅ£ul ÅŸi recăsătoria

În faÅ£a acestor întrebări ÅŸi a altora de acest gen, care este poziÅ£ia Bisericii? Mai are Biserica un răspuns hrănitor într-un adevăr ce vine de Sus ÅŸi astfel îmbucurător ÅŸi convingător pentru cei ce au bunăcredinÅ£ă ÅŸi dispoziÅ£ia pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să îi convingă?

În rândurile care urmează doresc doar să punctez câteva aspecte privind tradiÅ£ia canonică a Bisericii în ceea ce priveÅŸte Nunta, divorÅ£ul ÅŸi recăsătoriea ÅŸi astfel să deschidem drumul pentru abordări punctuale mai aprofundate.

Sfânta Scriptură vorbeÅŸte despre unirea dintre bărbat ÅŸi femeie ca fiind o mare Taină ce primeÅŸte răspuns în înÅ£elegerea unirii dintre Hristos ÅŸi Biserică. Unirea dintre bărbat ÅŸi femeie în Taina NunÅ£ii este o încununare a fiinÅ£ei umane, bărbat ÅŸi femeie, o naÅŸtere din nou întru comuniune. Părintele Stăniloae insistă asupra faptului că nunta „ca legătură naturală pe viaÅ£ă între un bărbat ÅŸi o femeie se întemeiază pe faptul că bărbatul ÅŸi femeia numai împreună alcătuiesc umanitatea completă »(1). AlÅ£i teologi ortodocÅŸi susÅ£in cu argumente din scrierile SfinÅ£ilor PărinÅ£i ÅŸi cu experienÅ£a Bisericii păstrată în Sfintele Canoane, unicitatea căsătoriei ÅŸi vocaÅ£ia veÅŸnică a legăturii familiale.

SoÅ£ul ÅŸi soÅ£ia se nasc din nou prin Nuntă ca o familie, ÅŸi ca orice naÅŸtere din nou în Hristos, familia are în ea sămânÅ£a veÅŸniciei. Faptul că această sămânÅ£ă cade în pământ nepregătit, pietros sau steril, nu arată nedesăvârÅŸirea seminÅ£ei ci slăbiciunea celor în care aceasta se sădeÅŸte.
Dumnezeu nu anulează libertatea omului prin Sfintele Taine, omul poate să aleagă să se poarte responsabil sau iresponsabil înainte, în timpul ÅŸi după primirea unei Taine. Lucrarea Harului respectă libertatea omului ÅŸi atunci când se îndepărtează de Dumnezeu ÅŸi atunci când se căieÅŸte ÅŸi doreÅŸte să se apropie din nou de Părintele ce aÅŸteaptă în prag fiul risipitor.

Părintele J. Meyendorff subliniază faptul că deÅŸi Biserica are o concepÅ£ie statornică în ceea ce priveÅŸte unicitatea căsătoriei ÅŸi a indisolubilităÅ£ii ei (2), pocăinÅ£a sinceră permite un nou început. Acesta este fundamentul teologic al îngăduinÅ£ei celei de a doua nunÅ£i (3), care este marcată de un ritual preponderent penitenÅ£ial. Părintele Job Getcha, decan emerit al Institutului de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris insistă asupra faptului că „nicăieri în tradiÅ£ia canonică a Bisericii Ortodoxe nu poate fi identificată noÅ£iunea de divorÅ£. Canoanele nu fac altceva decât să abordeze problema celei de a doua ÅŸi a treia nunÅ£i, care apare atunci când din cauza slăbiciunii omului prima nuntă este zădărnicită ÅŸi se aspiră la o a nouă nuntă”. (4) Canoanele sunt foarte stricte în ceea ce priveÅŸtere nesocotirea Tainei NunÅ£ii (5), dar Biserica nu poate să nu constate în unele cazuri încetarea vieÅ£ii familiale. Din acest motiv nu poate exista în Biserica ortodoxă un divorÅ£ bisericesc, ci doar o constatare a unui fapt evident pecetluit de societatea civilă prin divorÅ£. Biserica ia act de eÅŸecul unei familii ÅŸi în cazul în care există o conÅŸtientizare a neputinÅ£elor anterioare ÅŸi o determinare pentru o schimbare a vieÅ£ii, prin episcop poate acorda dezlegare în urma divorÅ£ului ÅŸi binecuvântare pentru a doua nuntă. Această dezlegare în urma divorÅ£ului este o primire a pocăinÅ£ei ÅŸi a dorinÅ£ei de reintegrare în Biserică. În niciun caz ea nu poate fi considerată un „divorÅ£ bisericesc”. Biserica nu desface legătura ci constată eÅŸecul dând o nouă ÅŸansă, prin iconomie (6).

În cazul unor persoane divorÅ£ate, nu se săvârÅŸeÅŸte în mod automat cea de-a doua nuntă, este necesară dezlegarea în urma divorÅ£ului ÅŸi binecuvântarea episcopului, care este garantul unei corecte distincÅ£ii între excepÅ£ie ÅŸi regulă. Biserica a mers până acolo încât s-a arătat îngăduitoare chiar ÅŸi cu cei ce au divorÅ£at a doua oară, dacă după o perioadă de pocăinÅ£ă, persoana în cauză dovedeÅŸte determinare în a reveni la viaÅ£a în Hristos. A doua ÅŸi a treia nuntă sunt îngăduite tot prin iconomie ÅŸi văduvilor dar ÅŸi în cazul văduviei pote fi acceptată cel mult a treia nuntă. Canonul 87 Trulan sintetizează poziÅ£ia Sfântului Vasile cel Mare în legătură cu procedura canonică de acordare a binecuvântării pentru a doua sau a treia nuntă dar nu există nici o urmă a vreunei proceduri de divorÅ£ bisericesc.

Episcopul poate refuza acordarea binecuvântării pentru a doua sau a treia nuntă atunci când constată o lipsă de conÅŸtientizare a gravităÅ£ii divorÅ£ului ÅŸi o superficialitate în ceea ce priveÅŸte angajamentul în viaÅ£a familială. Acest refuz nu este o pedeapsă ci o exercitare a responsabilităÅ£ii episcopului faÅ£ă de modul în care lucrarea lui Dumnezeu este primită ÅŸi cinstită în viaÅ£a omului.

Atunci când doar un mire se află la a doua nuntă, s-a încetăÅ£enit, tot prin iconomie, să se săvârÅŸească slujba primei nunÅ£i, pentru a nu umbri nunta cu un ritual penitenÅ£ial destinat ambilor miri, atâta vreme cât unul dintre ei este la prima căsătorie. Atunci când unul dintre miri este la a doua nuntă, iar celălalt este divorÅ£at dar fără să fi primit Taina NunÅ£ii, în principiu se săvârÅŸeÅŸte slujba celei de a doua nunÅ£i ÅŸi doar episcopul, în situaÅ£ii excepÅ£ionale poate acorda dispensă.

În cazul în care soÅ£ii divorÅ£aÅ£i civil doresc să se împace, nu se repetă Taina NunÅ£ii, ci prin spovedanie ÅŸi eventual împărtăÅŸanie, tot cu binecuvântarea episcopului, cei doi sunt reintegraÅ£i de Biserică în viaÅ£a familială pe care au abandonat-o pentru o vreme. Canonul 102 Cartagina vorbeÅŸte despre reconcilierea soÅ£ilor despărÅ£iÅ£i, fără a impune alt ritual sacramental decât reintegrarea în Trupul tainic al lui Hristos, la vremea cuvenită, prin împărtăÅŸanie.

Pr. Dr. Patriciu Dorin Vlaicu

Note

1. Vezi Dumitru Stăniloae Teologia Dogmatică, vol 3, p.121
2. „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” Mt 19,16
3. Vezi J. Meyendorff, Initiation à la théologie byzantine, Paris, 1975, p. 264
4. Vezi Job Getcha, „L’Idéal du mariage unique exclut-il la possibilité d’un remariage ? La position de l’Eglise orthodoxe face au divorce”, in Revue d’éthique et de théologie morale, « Le Supplément » n° 228, Editura Cerf , Paris, iunie 2004, p. 278
5. Canonul 48 apostolic pedepseÅŸte cu excomunicarea pe cel ce îÅŸi lasă soÅ£ia sau se căsătoreÅŸte cu o femeie divorÅ£ată.
6. In acest caz iconomia este lucrarea Bisericii pentru a sprijini în cel mai potrivit mod posibil efortul de îndreptare ÅŸi reintegrare în viaÅ£a creÅŸtină, derogând de la regulă prin dispensă episcoplă. Dispensa episcopală este actul canonic administrativ prin care episcopul derogă de la aplicarea normei canonice.