De ce trebuie să ne împărtășim?
publicat in De ce...? pe 9 Aprilie 2020, 20:30
1. De ce trebuie să participăm la Sfintele Slujbe?
Unul dintre atributele dumnezeirii este Atotprezența lui Dumnezeu. Dacă ne educăm simțirea trecând-o prin filtrul credinței, în fiecare loc, în fiecare clipă Îl regăsim pe Dumnezeu. Așa cum ne arată și părintele Dumitru Stăniloae, Dumnezeu este pretutindeni, însă întâlnirea deplină cu El o săvârșim, în lumea aceasta, numai în Biserică. Biserica este spațiul consacrat, sfințit, în care se desfășoară viața liturgică a comunității. În Biserică săvârșim toate Sfintele Taine, desăvârșite de Taina Tainelor, care este Euharistia, întâlnirea personală a fiecăruia dintre noi cu Domnul Hristos Cel înviat.
2. De ce trebuie să ne împărtășim?
Pentru creștin, unica lui chemare este de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a se întâlni cu El. Din iubirea Sa nemărginită pentru oameni, pentru creația Sa, El ni L-a trimis pe unicul Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, care S-a jertfit pentru noi și pentru a noastră mântuire. Prin jertfa de pe Cruce, tuturor ni s-au deschis iarăși ușile Raiului.
Această invitație a iubirii răstignite pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos ni se adresează nouă în fiecare Dumnezeiască Liturghie, în Taina Sfintei Împărtășiri, a Sfintei Euharistii, prin care ne întâlnim personal cu Domnul Însuși și ne racordăm viața la Viața Lui. Căci creștinul botezat devine mlădiță a Bisericii lui Hristos, hrănindu-se din Izvorul dumnezeirii, din Trupul și din Sângele Domnului.
De aceea, dacă dorim să fim vii, cum odinioară îi spunea Domnul Hristos acelui tânăr bogat, trebuie să-L urmăm – și nu numai să-L urmăm, ci să ne și împărtășim din El, prin Taina Dumnezeieștii Euharistii.
3. De ce săvârșim parastase?
În cărțile de slujbă se numește panihidă (panahidă), dar în popor poartă de obicei numele de parastas, de la cuvântul grecesc παριστημι (a se înfățișa înaintea cuiva, a mijloci), și este o rugăciune de mijlocire pentru răposați. Parastasul nu e altceva decât o prescurtare a slujbei înmormântării. Partea de bază o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare și iertare, rostite de preot la sfârșitul slujbei, urmate, ca și la înmormântare, de „Veșnica pomenire”.
Rugăciunea Bisericii pentru cei mutați la Domnul există în toate slujbele și poate fi întâlnită în ecteniile întreite care fac amintire de „fericiții și pururea pomeniții ctitori de locașuri sfinte și pentru toți cei mai dinainte adormiți părinți și frați ai noștri dreptmăritori creștini, care odihnesc pretutindeni”.