Monahi și cuvinte despre monahi. Sfântul Sava cel Sfințit
publicat in Zis-a un Părinte pe 10 Decembrie 2019, 04:48
„Eu sunt egumen al egumenilor, pentru că fiecare dintre cei aflați sub mine este egumen al chiliei sale.”
Sfântul Sava cel Sfințit (prăznuit la 5 decembrie) s-a născut în jurul anului 438 în părțile Capadociei și a devenit monah la vârsta de 18 ani, în Palestina, sub povățuirea Sfinților Eftimie cel Mare și Teoctist. A trăit mai întâi într-o cumunitate cu viață de obște, apoi singur, într-o chilie situată la mică distanță de mănăstire, pentru ca mai apoi sa viețuiască în loc pustiu, fie cu avva Eftimie, fie în deplină izolare față de lume. După moartea părintelui său duhovnicesc a întemeiat mai multe mănăstiri, cea mai cunoscută fiind Lavra care îi poartă numele până astăzi. A devenit povățuitorul spiritual al tuturor monahilor palestinieni care trăiau în singurătate, în timp ce prietenul său, Sfântul Teodosie cel Mare, a fost numit superiorul tuturor mănăstirilor cu viață de obște din Palestina. Sfântul Sava a adormit în Domnul în anul 532. Viața sa a fost scrisă de unul dintre ucenicii săi, Chiril de Schitopolis.
De la sfântul Sava ne-au rămas regulile de organizare a lavrei sale, cunoscute sub numele de tipicon (sau tipic). Tipiconul cuprindea mai întâi regulile de funcționare internă, formulate în acord cu tradiția monahismului palestinian din vremea aceea și cu propria sa experiență. Lavra sfântului Sava era gândită ca o mănăstire cuprinzând un nucleu cenobitic (cu viață de obște) și mai multe chilii situate în împrejurimi. În acord cu cea mai veche versiune a acestui tipicon, monahii care trăiau în chilii puteau participa la viața de obște doar la sfârșit de săptămână. Monahilor din obște Sfântul Sava le reamintea că dragostea și frățietatea dintre ei trebuie să aibă întâietate în fața tuturor celorlalte virtuți.
Tipiconul cuprindea apoi rânduielile liturgice care se săvârșeau în mănăstire. Completat și îmbogățit de generațiile de călugări care i-au urmat Sfântului Sava, acest tipicon liturgic a devenit un document normativ pentru slujbele bisericești săvârșite până astăzi în bisericile ortodoxe de pretutindeni.
Monahul isihast
„«Monahul chiliilor» trebuie să fie plin de discernământ și râvnitor, luptător, plin de trezvie, înțelept, ordonat, destoinic să învețe pe altul, să nu aibă nevoie să fie învățat, în stare să își țină în frâu toate mădularele trupului și să își păzească mintea fără de greșeală. Pentru că știu că Scriptura pe un singuratic ca acesta l-a avut în vedere când a spus: «Domnul așază pe cei singuratici în casă» (Ps. 67, 7).”
Chilia monahului și biserica lui Dumnezeu
„Cine va zidi sau va reconstrui (...) o chilie este asemenea celui care construiește o biserică a lui Dumnezeu.”
Singurătate
„Părintele nostru Sava petrecea în pustie cântând acest cuvânt al lui David, care zice: «Iată, m-am îndepărtat fugind și m-am sălășluit în pustie» (Ps. 54, 8); și așa, îndeletnicindu-se cu isihia, cu postul și cu rugăciunile neîncetate, își făcea mintea o oglindă nepătată a lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești, lucrând potrivit cu Scriptura, care zice: «Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu.» (Înț. Sol. 7, 26).”
Lucrare și cuvânt
„Cât privește pe cei care vor să ducă o viață solitară, să nu participe la slujbele bisericii și să trăiască complet izolați, le cerem să se alăture celorlalți monahi doar pentru privegherile de noapte, permițându-le să nu participe la celelalte comemorări ale sfinților și să nu iasă prin orașe și sate, în așa fel încât contemplarea (celor spirituale) să crească prin lucrări și nu prin cuvinte.”
Cearta dintre frați
„Dacă o disensiune apare între unii din frați, și răutatea este atât de mare încât se ajunge la lovituri si bătăi, și ei nu se împacă pentru a trăi din nou în dragoste frățească, să fie alungați din comunitatea monahală ca unii care provoacă tulburare și sunt adversari ai poruncilor lui Hristos. Căci Apostolul spune: «Slujitorul Domnului să nu fie certăreț.» (2 Tim. 2, 24).”
Sfinții Sava și Teodosie
„Erau amândoi cu adevărat fiii luminii și fii ai zilei, oamenii lui Dumnezeu și slujitori credincioși, arătându-se ca niște luminători în lume, având cuvântul vieții, fiind stâlpi și întărire a adevărului (1 Tim. 3, 15), bărbați ai doririlor celor mai bune (Dan. 9, 23). Ei conduceau toata ceata călugărească spre împărăția cerurilor.”
Viața de chilie
„În convorbiri duhovnicești, sfințitul Sava îi spunea adesea lui Teodosie acest cuvânt: «Avvo, tu ești egumen al copiilor, iar eu sunt egumen al egumenilor, pentru că fiecare dintre cei aflați sub mine, fiind liber, este egumen al chiliei sale.»”