Olivier Clément. ÃŽntrebări asupra omului (ediÅ£ia a II‑a)

«Omul care a traversat potopul marii întoarceri și a presimțit „revelațiile morții” este, de acum înainte, stăpânit de o „dureroasă bucurie”. Iată‑l pătruns de o gingășie în întreaga sa ființă, care nu e un simplu refuz al pătimirii, ci o pătimire transfigurată de cea a Domnului. El devine capabil de a‑l întâmpina pe celălalt nu ca pe un vrăjmaș, ci ca pe un frate – e „misterioasa” „iubire a vrăjmașilor” din Evanghelie –, de a‑l primi fără a‑l judeca și poate de a găsi cuvintele care să‑l trezească. Fără a o căuta, el va fi altul în cuvintele și în gesturile cele mai obișnuite și poate va lăsa să se vadă că există un sens, că moartea n‑are ultimul cuvânt.

Nu se poate ajunge la înțelegerea omului în Hristos decât prin pocăință și rugăciune. Atunci, poate, vom vorbi despre el printr‑o oarecare care, deodată, se face adorație și atenție printr‑o anumită capacitate de a „vedea” în celălalt, în destinul unei persoane, în istoria oamenilor, făgă-duința vieții, șansa frumuseții. 

Cuvintele ce ies dintr‑o inimă curată pot „însămânța” o altă inimă. Precum Moise în muntele Sinai nu‑L poate vedea pe Dumnezeu decât „din spate”, tot astfel și cuvintele devin precum reversul tăcerii, precum reversul păcii. Această pace... mărturisește prezența Celui Înviat. Blândețea celor puternici face din om un pom al păcii, care „va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, iar rodul său va da la vremea sa și frunza lui nu va cădea și toate câte va face vor spori” (Ps. 1, 3). Au fost masacrați arborii sub pretextul că nu folosesc la nimic. Și se observă astăzi că, fără arbori, pământul nu mai este roditor. Acest moment are nevoie de oameni care să fie ca arborii, grei de o pace tăcută, ce se înrădăcinează, deodată, adânc, și în pământ, și în cer.»

Olivier Clément, Întrebări asupra omului

«AdmiraÅ£ia ÅŸi respectul profund pentru Profesorul Olivier Clément pleacă de la ceea ce el, aprofundând de‑a lungul vieÅ£ii sale, numeÅŸte misterul (taina) persoanei umane. Mi‑am dat seama din lungile ÅŸi frumoasele sale cursuri de Teologie, Istorie a Bisericii sau Teologia Sfinților PărinÅ£i, de importanÅ£a pe care o are pentru creÅŸtinii ÅŸi societatea de astăzi, în general, faptul de a spune cine este omul, de a vorbi despre el cu multă pertinență, scoÅ£ând în evidenÅ£ă frumuseÅ£ea absolută dată omului de către Omul Dumnezeu. Olivier Clément a avut pentru tot omul un respect imens, considerându‑l după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu ÅŸi deci demn de toată cinstirea de care suntem capabili, pentru că Dumnezeu ÎnsuÅŸi i‑a acordat omului toată cinstirea ÅŸi toată dragostea care pot veni de la El.»

Mitropolitul Iosif, Cuvânt înainte la ediția a II‑a