BucuraÅ£i-vă, prieteni! - tabăra MOREOM NeamÅ£

Odată dat startul, a început minunata experienÅ£ă din această vară: dimineÅ£ile cu înviorarea, rugăciunea, micul dejun ÅŸi apoi atelierele până la masa de prânz, cu o mica pauză la ora 11. Fiecare îÅŸi dădea interesul a face cel mai frumos desen sau a mima cel mai bine trezitul de dimineaÅ£ă sau stăpânirea carului cu boi. Câtă uimire provocau micilor iconari vibraÅ£iile podelei provocate de salturile actorilor în devenire! AlÅ£ii s-au ostenit să realizeze cele mai frumoase candele, modelaje din lut sau flori din hârtie colorată.

După atâta activitate urma masa, la care, de voie de nevoie, mâncai tot din farfurie. Trecea repede ÅŸi ora de odihnă, apoi ne adunam cu toÅ£ii pentru a cânta împreună câteva din cântările Sfintei Liturghii, dar mai ales imnul taberei sau cântecul „geamăn” al acestuia, „BucuraÅ£i-vă prieteni…”. De la ora 17 mergeam în sala de sport la ora de dans – cât de frumos valsa Emilian… Ora liberă de dinainte de cină era poate cea mai „înfocată” căci fetele jucau baschet. Din când în când, de-a lungul zilei, discret, sora Iulia ne antrena în minunate jocuri de cunoaÅŸtere. Urmau cina ÅŸi rugăciunea, iar seara se încheia cu spectaculoase meciuri de fotbal: vârful de atacanÅ£i Raul - Andrei, fundaÅŸii Manuel ÅŸi Benedict, părintele Mircea responsabil cu loviturile de la distanÅ£ă apărate cu străÅŸnicie de părintele Adrian. Poate că jocul n-ar mai fi fost la fel de frumos fără susÅ£inerea fetelor.

MarÅ£i, 27 iulie, a fost ziua în care am luat o pauză binemeritată de la programul atât de intens, căci am mers în pelerinaj la câteva din mănăstirile nemÅ£ene. DeÅŸi ameninÅ£aÅ£i de o ploaie mocănească, am purces la drum dis-de-dimineaÅ£ă, făcând primul popas la mănăstirea HoraiÅ£a, după care am urcat la pas pe potecă la mănăstirea Horăicioara unde am băut apă de la izvorul apărut în urma acelei minuni a Maicii Domnului. Următoarea destinaÅ£ie: schitul Sihla. Mai sus de mănăstirea Agapia am coborât din autocar pentru a parcurge pedestru cei 7 km de drum forestier. Ce aventură! După primii kilometri parcurÅŸi, obosiÅ£i fiind, tot speram să zărim schitul după următoarea curbă, însă a trebuit să mai batem mulÅ£i paÅŸi până sus. Cu puÅ£in înainte de a ajunge, o ploaie torenÅ£ială de vară ne-a udat până la piele, însă, ca prin minune, de îndată ce am ajuns sub clopotniÅ£a Sihlei, soarele ÅŸi-a făcut apariÅ£ia de după nori uscându-ne hainele în câteva minute. Ne-am închinat cu toÅ£ii în peÅŸtera Sfintei Teodora ÅŸi ne-am bucurat de ceaiul cald ÅŸi puÅ£ina mâncare pregătită cu dragoste de părinÅ£ii de la schit. OsteniÅ£i ÅŸi totuÅŸi plini de bucurie am coborât spre mănăstirea Sihăstria unde ne aÅŸteptau autocarele. Atât de multă oboseală, dar câtă binecuvântare!

Am reintrat în ritmul atelierelor căci zilele treceau repede ÅŸi icoanele trebuiau finalizate, iar piesa de teatru pusă la punct. Însă am mai găsit răgaz ÅŸi pentru vizitele la Zimbrărie ÅŸi la Mănăstirea NeamÅ£. Jocul „vânătoarea de comori” ne-a asigurat buna dispoziÅ£ie pentru o întreagă după amiază căci am reuÅŸit, prin munca în echipă, să descoperim COMOARA.

Aflat pentru câteva zile la NeamÅ£ cu prilejul Adunării Tineretului Ortodox din Moldova, ÎnaltpreasfinÅ£itul Serafim Joantă - mitropolitul românilor ortodocÅŸi din Germania, Europa Centrală ÅŸi de Nord - ne-a făcut o vizită în tabără în seara zilei de 30 iulie, participând alături de noi la rugăciunea de seară, iar la final ÅŸi-a exprimat bucuria de a se putea adresa unor copii. „Este foarte greu ca noi care suntem mai în vârstă să ne adresăm la nivelul vostru de înÅ£elegere. Eu cred că sunteÅ£i cu toÅ£ii conÅŸtienÅ£i că sunteÅ£i credincioÅŸi, că sunteÅ£i ortodocÅŸi, că v-aÅ£i născut într-o familie cu părinÅ£i creÅŸtini ortodocÅŸi români cei mai mulÅ£i, dacă nu toÅ£i, născuÅ£i aici în Å£ară ÅŸi familia a mers ÅŸi s-a stabilit în diferite Å£ări, dar oriunde am fi noi în lume purtăm cu noi ceea ce am primit de la părinÅ£i (…) ÅŸi când ne ducem în altă Å£ară sigur că ducem cu noi (...) obiceiurile noastre, credinÅ£a noastră. Cred că pentru un copil ca voi lucrul cel mai important este să fiÅ£i ascultători de părinÅ£ii voÅŸtri care v-au născut, tata ÅŸi mama, ÅŸi, totodată, de părinÅ£ii sufleteÅŸti. Să fim oameni cuminÅ£i, oameni credincioÅŸi, oameni evlavioÅŸi, să ne rugăm, să învăÅ£ăm, să fim silitori. Åži în Evanghelia din seara aceasta Mântuitorul Iisus Hristos a spus: «Voi sunteÅ£i lumina lumii». Să luminăm, să răspândim, adică, în jurul nostru lucrurile bune, frumoase pe care le săvârÅŸim. Voi de aceea veniÅ£i în taberele acestea, ca să învăÅ£aÅ£i cât mai multe lucruri frumoase, cât mai multe lucruri pozitive, să învăÅ£aÅ£i rugăciuni, cântări de la biserică. Åži acestea vor rămâne, se vor înscrie în sufletul vostru oricât trăiÅ£i.”

Ca în fiecare ediÅ£ie a taberei, monahia Siluana Vlad a venit ÅŸi în acest an pentru a sădi cuvinte de mângâiere, de încurajare, de binecuvântare pentru copii. Astfel, timp de câteva ore, sâmbătă 31 iulie, am putut discuta despre problemele vieÅ£ii, despre cum să ne bucurăm, despre cum să facem voia lui Dumnezeu în viaÅ£a noastră, despre asumarea faptelor noastre. După aceste discuÅ£ii generale au urmat discuÅ£iile separate pe grupe: băieÅ£ii mari, fetele mari ÅŸi apoi cele mai mici. Maica Siluana a vorbit despre diferenÅ£ele dintre sexe, a explicat cum se pot depăÅŸi tentaÅ£iile adolescenÅ£ei, cum putem dobândi armonia. Maica ne-a îndemnat să devenim apostoli ai bucuriei ÅŸi să avem înÅ£elegere faÅ£ă de prietenii noÅŸtri care au suferit traume de-a lungul copilăriei.

Duminică, 1 august, am avut cu toÅ£ii bucuria de a participa la Sfânta Liturghie săvârÅŸită de ÎnaltpreasfinÅ£itul Iosif în fruntea unui mic sobor de preoÅ£i. Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât toÅ£i copii s-au împărtăÅŸit după ce se spovediseră cu o seară înainte. Arhipăstorul nostru a explicat mai întâi că „Maica Domnului a adormit, dar noi când spunem la moarte adormire, spunem ca să nu se confunde moartea celor necredincioÅŸi cu moartea celor credincioÅŸi. Pentru că ÅŸi cei necredincioÅŸi tot adorm, nu mor, ci se scoală la judecată aÅŸa cum ne vom scula cu toÅ£ii, ÅŸi cei credincioÅŸi, dar nu se vor trezi la judecată, se vor scula doar pentru a vedea că ei n-au crezut, că viaÅ£a lor a fost în zadar ÅŸi că de fapt sunt morÅ£i. Iar alÅ£ii, care sunt credincioÅŸi se vor trezi ca să trăiască veÅŸnicia. Maica Domnului a trecut prin moarte la viaÅ£ă ÅŸi acolo mijloceÅŸte, se roagă cu lacrimi pentru fiecare dintre noi, dar ÅŸi cu bucurie.

Se roagă cu lacrimi de suferinÅ£ă pentru cei foarte păcătoÅŸi ÅŸi-ÅŸi bat joc de viaÅ£a lor, dar ÅŸi cu lacrimi de bucurie pentru cei care au luat în serios credinÅ£a lor în Dumnezeu ÅŸi fac fapte bune.” Mai departe, mitropolitul Iosif a arătat ce este postul ÅŸi care este importanÅ£a sa, după care a făcut îndemnul de a posti măcar câte puÅ£in ÅŸi de a ne ruga Maicii Domnului.

După-amiază ne-am adunat cu toÅ£ii în sala de festivităÅ£i a seminarului pentru a vedea piesa pregătită de cei de la atelierul de teatru – o adaptare foarte modernă după povestea lui Dănilă Prepeleac scrisă de Ion Creangă. Au fost atunci cele mai comice momente din toată tabăra – pantomima trezitului de dimineaÅ£ă, carul ÅŸi boii dansatori, gâscanul ÅŸi caprele cântăreÅ£e, scena cu fete, incantaÅ£iile slujitorilor lui Scaraoschi, probele de foc ÅŸi hora de la sfârÅŸit. În această atmosferă de veselie a avut loc ÅŸi festivitatea de închidere a taberei. La ceas de seară am urcat lângă schitul Cărbuna, la stâna seminarului, pentru focul de tabără. Însă seara nu s-a încheiat astfel, ci a continuat până târziu în noapte cu un ultim meci de fotbal între animatori ÅŸi cei mai mari dintre participanÅ£ii din tabără. Rezultatul rămâne o enigmă…

Zilele de bucurie fost-au, dar s-au dus ÅŸi, din nou, cu lacrimi în ochi, am promis că ne vom revedea în tabăra de anul viitor!

Silviu Cluci (animator), IaÅŸi