publicat in Asociația Nepsis pe 18 Decembrie 2012, 05:18
ÎnsoÅ£iÅ£i de ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Mitropolit Iosif, Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul și Părintele Iulian Nistea, timp de o săptămână, în perioada 19‑26 noiembrie, ne‑am adăpat din izvoarele vii ale credinÅ£ei ortodoxe într‑o țară încercată, dar în același timp binecuvântată și iubită de Dumnzeu, Liban. https://apostolia.eu/index.php/dating-websites-dogs/ | https://apostolia.eu/index.php/kundli-matchmaking-for-marriage-in-hindi/ | ds dating website | https://apostolia.eu/index.php/best-place-to-hookup-in-india/
Un pelerinaj important organizat într‑o manieră cu totul deosebită, unde am avut bucuria să‑l întâlnim și să luăm masa cu Preafericitului Părinte Ioan al X‑lea, Patriarhul Antiohiei ÅŸi al Întregului Orient la Mănăstirea Balamand, de a participa la Sfânta Liturghie săvârșită de Părintele Antonios, Mitropolit de Zahle, de a merge în vizită la ÎnaltpreasfinÅ£ia Sa George Khodr, Mitropolitul arhidiocezei de Byblos ÅŸi Botris a Bisericii Antiohiei și la Mitropolitul Siluan.
Rămânând într‑una din nopți la Mănăstirea Douma, ocrotită de Sfântul Ioan Botezătorul și de Sfântul Siluan, maica stareță Mariam ne‑a fascinat pe toți prin smerenia, bucuria, ospitalitatea și evlavia ei dar și a întregii obști. Impresionată am rămas de dragostea cu care ne‑a vorbit despre sfântul Siluan Athonitul și părintele Sofronie, pe care l‑a cunoscut personal la Mănăstirea de la Maldon, câteva cărți fiind traduse în limba arabă chiar de Maica Mariam. În munÅ£ii Libanului, la mănăstirea Deir el Harf, pe unde a trecut părintele Andrei Scrima, unul dintre cei mai importanÅ£i teologi contemporani, m‑a uimit și bucurat în același timp Părintele Kalil, care înseamnă „prietenul lui Dumnezeu”, căci ne‑a citit la lumina unei lanterne manuscrise ale părintelui Andrei nepublicate încă.
Concluzia pelerinajului Nepsis a venit la momentul potrivit în ultima seară, când am ajuns la mănăstirea Sfântul Mihail, din Baskinta, unde am primit cuvinte de învățătură de la părintele Johannes, plecând de la unul din imnele primelor comunități creștine din perioada apostolică: „S‑a smerit pe Sine, ascultător făcându‑Se până la moarte, și încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8). Pelerinajul nostru a fost însoțit de rugăciuni, de spovedanie, de euharistie, de convorbiri duhovnicești, a fost un adevărat izvor de bucurie și pace interioară, prilej de îmbogățire spirituală. Cu mulțumire în Domnul, căci datorită Lui ne‑am căutat reciproc, ne‑am întâlnit, rămânând plini de bucurie și speranță în așteptarea următorului pelerinaj.
Elene Luiza Moșteanu