Comentariu literar la „RomanÅ£ă în stil vechi” de George Topârceanu – sau amintiri din tabăra MOREOM NeamÅ£

Se stinge amurgul cu roÅŸii văpăi,
Åži noaptea de vară
Se-aÅŸterne-n tăcere pe munÅ£i ÅŸi pe văi,
Înaltă ÅŸi clară.

La marginea apei să îÅŸi caute vad
O turmă se-abate.
Răsare ÅŸi luna din codrii de brad,
În singurătate.

MăicuÅ£ele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale se-aude un glas de pârău
Sălbatec ÅŸi dulce.

Odihna se-aÅŸterne pe sfântul lăcaÅŸ
Din vremea străbună.
Åži numai o ceată de prunci drăgălaÅŸi
Mai cântă sub lună…..

Tabăra NeamÅ£ 2010? O poveste frumoasă cu 80 de copii români din toată Europa ÅŸi 16 animatori. O poveste adevărată cu Sfântul Ioan Iacob de la NeamÅ£ ÅŸi Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla. O poveste cu ploaie ÅŸi soare, un roman cu suspans în căutarea unei comori, un poem cântat cu „Andrii Popa” ÅŸi „Noi suntem români”, o frântură de timp cu mâini împreunate la rugăciune dar ÅŸi la dansuri populare, cu priviri concentrate la pictarea Mahramei Domnului sau la creaÅ£ia de păpuÅŸi în porturi populare, de flori ornamentale, de cruciuliÅ£e din fir de bumbac, de animale din pastă de modelat, de candele ÅŸi metanii din mărgele de lemn. O poveste vie cu un Dănilă Prepeleac al lui Creangă dar ÅŸi al zilelor noastre, care „vorbeÅŸte fluent” moldoveneÅŸte, aÅŸa ca oamenii locurilor care ne-au primit, dar care e conÅŸtient ÅŸi de epoca noastră, o epocă a internetului ÅŸi a hip-hopului, pe care au reuÅŸit să ni le facă pentru câteva clipe mai puÅ£in prozaice, iar aceasta datorită piesei de teatru concepută de cele două Dane (Cavaleru ÅŸi Monah) ÅŸi interpretată de nu mai puÅ£in de 35 de actori, bineînÅ£eles copii participanÅ£i la tabără.

Lacrimile de la despărÅ£irea din dimineaÅ£a de 2 August au completat ceea ce cu o seară mai înainte strigaseră copiii la focul de tabără de la stâna Seminarului Teologic de la NeamÅ£, în ale cărui ospitaliere clădiri ne-am desfăÅŸurat activităÅ£ile: „Noi de-aicea nu plecăm/Nu plecăm acasă/Până nu ne săturăm/De tabăra noastră” sau „Mai vrem o săptămână” (parafrază a lui „Mai vrem încă o zi” de anul trecut).

Cine poate să uite amuzantele jocuri de cunoaÅŸtere din prima zi? Sau dialogul cu maica Siluana Vlad de sâmbătă după-masă? Sau Sfânta Liturghie de la Mănăstirea HoraiÅ£a din sărbătoarea Sfântului Pantelimon? De vizita ÎnaltpreasfinÅ£itului Serafim? Ori frumoasele clipe petrecute împreună cu părintele nostru Mitropolit Iosif? Cine nu îÅŸi aminteÅŸte cu drag de Marian, care ar descreÅ£i ÅŸi cea mai încruntată frunte cu umorul ÅŸi generozitatea lui? De Ioan în rolul excelent interpretat de „gânsac” din piesa de teatru „Dănilă Prepeleac”, de tumbele spectaculare ale lui Andrei, de Mateus care la cei ÅŸapte ani ne-a impresionat cu cunoÅŸtinÅ£ele de geografie când am jucat „MunÅ£i-Ape-Å¢ări” aÅŸteptând cuminÅ£i să ne vină rândul la spovedit? De Mihaela ÅŸi Marius care ne-au încântat cu cântece populare frumos interpretate cu inflexiunile specifice zonei Gorjului? De Adrian care rostea atât de sobru ÅŸi emoÅ£ionant „Tatăl nostru” în portugheză? De fiecare chip din tabără, de frumoasa solidaritate „mici-mari” din pelerinajul de la Sihla ÅŸi din fiecare zi?

Cine nu îÅŸi aminteÅŸte cu emoÅ£ie de prieteniile legate ori continuate de la un an la altul? De seara de rugăciune din prea frumoasa biserică a Seminarului de la NeamÅ£, gazda taberei noastre când, după un moment sportiv de „mersul piticului” în frunte cu părintele Mircea în curtea seminarului, urmat de un moment muzical în preajma chitarei Laurei ÅŸi de câteva clipe de poezie din opera Sfântului Ioan Iacob, am intrat cu toÅ£ii în biserică pentru a ne închina moaÅŸtelor sfântului ÅŸi a ne spune fiecare, în cămara sufletului, rugăciunile de seară?

„O, Om, ce mari răspunderi ai!” ne aminteÅŸte Sfântul Ioan Iacob de la NeamÅ£. Animatorii taberei au simÅ£it în mod deosebit răspunderea pe care au avut-o faÅ£ă de copii iar aceasta s-a manifestat prin multă dragoste ÅŸi atenÅ£ie faÅ£ă de ei, prin autoritate când a fost nevoie, printr-o „ureche” mereu atentă la nevoile lor, prin efortul permanent pentru ca ei, copiii, să fie mereu bucuroÅŸi, să nu le lipsească nimic, să înveÅ£e cele mai frumoase lucruri, să petreacă zece zile ne neuitat. Părintele Mircea Filip ÅŸi „echipa”: părintele Cornel Elisei, părintele Adrian Iuga, sora Iulia, Elena Balea, Rodica ChirteÅŸ, Amalia Boboia, Alexandra MareÅŸ, Lavinia Cercel, Dana Monah, Dana Cavaleru, Laura Pasăre, Silviu Cluci, Florina Hoza, Benedict Both, preoteasa Iulia Filip – o echipă de animatori care zi ÅŸi noapte au muncit, cu braÅ£ele ÅŸi mintea, pentru ca Tabăra NeamÅ£ să fie o tabără de neuitat.

Åži credem că au reuÅŸit… Iar pentru aceasta îi mulÅ£umim înainte de toate Bunului Dumnezeu, MăicuÅ£ei Sfinte, SfinÅ£ilor care ne-au primit „la ei acasă”: Ioan Iacob ÅŸi Teodora ÅŸi părintelui nostru Mitropolit Iosif , a căror ocrotire ÅŸi binecuvântare am simÅ£it-o ca pe un dar de mare preÅ£, pe care îl purtăm ÅŸi acum în suflete.

Parcă îl auzim pe părintele Mircea, de acolo de la Paris, spunându-ne tuturor, mici ÅŸi mari: „-Vă e dor cumva de tabără? – Da! – Nu vă aud, vă e dor cumva de tabără? – DAAAAAAAAAAA !!!!!!! – Atunci ne vedem la anul!” Cu ajutorul Domnului ÅŸi spre slava Numelui Său!

Preoteasa Iulia FILIP (animator) – parohia „SfinÅ£ii Trei Ierarhi”, Romainville-Paris