Prelungirea vieții

Uităm sau nu vrem să vedem pericolul care ne pândește: şi anume desființarea omului, în partea lui lăuntrică, precum și investirea tuturor resurselor în crearea supraomului pe care îl dorește transumanismul.

Transumanismul (uneori simbolizat prin >H sau H+) este o mișcare intelectuală și culturală internațională care sprijină folosirea noilor științe și tehnologii pentru a îmbunătăți abilitățile și aptitudinile mentale și fizice ale oamenilor, și pentru a ameliora ceea ce ea vede ca aspecte nedorite și nonnecesare ale condiției umane, cum ar fi prostia, suferința, boala, îmbătrânirea și moartea involuntară. Gânditorii transumaniști studiază posibilitățile și consecințele dezvoltării și folosirii în aceste scopuri ale tehnicilor de îmbună-tățire umană și ale altor tehnologii în curs de apariție. Pericolele și beneficiile posibile ale noilor tehnologii puternice, care s‑ar putea să schimbe radical condițiile vieții umane, sunt, de asemenea, preocupări ale mișcării transumaniste. (Sursă: wikipedia).

Cu toate că prima utilizare cunoscută a termenului de „transumanism” datează din 1957, semnificația contemporană este un produs al anilor 1980, când un grup de oameni de știință, artiști și futuriști, cu sediul în Statele Unite, a început să organizeze ceea ce între timp s‑a dezvoltat până la nivelul de mișcare transumanistă. Gânditorii transumaniști postulează că ființele umane vor fi transformate mai devreme sau mai târziu în ființe cu abilități atât de extinse, încât o să merite eticheta de „postumane”. Previziunile transumaniste despre o umanitate viitoare profund transformată au atras mulți susținători și critici dintr‑o arie largă de perspective. Transumanismul a fost descris de către un opozant declarat ca fiind „cea mai periculoasă idee din lume”¹, în timp ce un susținător îl contrează spunând că este „mișcarea ce esențializează cele mai îndrăznețe, curajoase, imaginative și idealiste aspirații ale umanității”¹.

Se vorbește despre o nouă antropologie, care va da adevăratul răspuns la întrebările fundamentale: de unde venim, unde mergem și mai ales unde vrem să ajungem.

Francis Fukuyama, membru în consiliul SUA pe probleme de bioetică, spune că transumanismul este o „mișcare de eliberare”, eliberarea de sub constrângerile biologice. Unul dintre fondatori are o lucrare intitulată „Elogiu Diavolului”.

Filosoful transumanist Nick Bostrom afirmă că rădăcinile transumanismului se găsesc în umanismul renascentist și în iluminism, perioadă în care omul voia sa‑si depășească condițiile. Giovanni Pico della Mirandola îndemna oamenii să‑și sculpteze propria statuie, René Descartes credea că îmbunătățirea vieții umane se datorează prolificei sale activități științifice, iar Marchizul de Condorcet propunea folosirea tehnicilor medicale pentru extinderea duratei vieții umane.

În 1923 apare o lucrare care promovează ideile transumaniste, Știința și viitorul, a geneticianului Haldane, în care se afirmă că vom avea mari beneficii de pe urma diferitelor aplicații ale geneticii. Biologul Julian Huxley a fost primul care a folosit cuvântul transumanism. În 1957, el vedea omul ca „rămânând om, dar depășindu‑se pe sine prin realizarea noilor posibilități ale naturii umane”.

Informaticianul Marvin Minski scrie în 1960 despre relația dintre inteligența umană și cea artificială. Alți gânditori care au urmat au fost Hans Moravec sau Raymond Kurzweil, aceștia pregătind calea către aplicarea teoriilor științifice la ideile transumaniste.

În 1972 Robert Ettinger are un rol foarte important în conceptualizarea transumanismului prin cartea sa Om înspre supraom.

În 1980 Natașa Vita‑More realizează filmul „Breaking Away”, pe tema descătușării oamenilor de limitele lor biologice, în 1982 scoate filmul „Declarația artelor transumaniste”, iar în 1988 produce programul TV „Actualizare transseculară”, având peste 100.000 de telespectatori.

În 1986 Eric Drexel publică Motoare ale creației, era viitoare a nanotehnologiei, devenind astfel fondatorul criogeniei.

În 1988 filosoful Max More pune bazele transumanismului modern și Principiilor Extropiei.

Mitropolitul Ierotei Vlahos, în lucrarea Bioetică și Biotehnologie, spune: „Genele, biotehnologiile, brevetele de invenție asupra organismelor vii, industria mondiala a genelor și intervențiile asupra acestora, noile curente culturale, calculatoarele și percepțiile revizuite asupra evoluției, toate acestea încep sa recreeze lumea noastră”.

După cercetări îndelungate asupra diviziunii celulare și a separării cromozomilor, s‑a ajuns la momentul de a putea izola și recombina segmente de ADN, împreună cu genele conținute, iar în final s‑a reușit cartografierea ADN‑ului uman. S‑au izolat segmente de ADN de la două organisme care nu se încrucișează în natură și, folosind o mașină de cusut biologică, au fost legate împreună cele două segmente, dând naștere astfel unui element nou.

Iată ce scrie Jeremy Rifkin: „Începem să privim viața din perspectiva chimistului... Pentru prima oară în istorie construim însăși viața. Începem să reprogramăm structura genetică a organismelor vii pentru a sluji nevoilor și dezideratelor noastre culturale și economice. Am luat asupra noastră responsabilitatea unei a doua Geneze, de această dată o Geneză tehnică, supusă cerințelor de eficiență și productivitate”.