Pogorârea Duhului Sfânt (rusaliile)

publicat in Pagina copiilor pe 11 Iunie 2017, 05:28

 (Faptele Apostolilor 2,1-11)

La 50 de zile de la PaÅŸti, uce­nicii erau tot împreună, aÅŸa cum le-a spus Hristos, într-o casă din Ierusalim. Deodată s-a auzit un vuiet, ca suflarea unui vânt puter­nic, ÅŸi flăcări ca de foc s-au arătat ÅŸi au stat asupra fiecăruia dintre ei. Era Duhul Sfânt care s-a pogorât asupra lor, aÅŸa cum le-a promis Iisus.

AÅŸa s-au umplut toÅ£i de Duhul Sfânt ÅŸi au început să vorbească în mai multe limbi, pe care nu le cu­noÅŸteau până atunci. Din cauza zgo­motului făcut de acel vuiet, la casa unde stăteau Apostolii s-au adunat mulÅ£i oameni, care erau născuÅ£i în Å£ări diferite. AceÅŸtia au rămas foarte uimiÅ£i de minune, pentru că Apostolii vorbeau pentru fiecare în limba lui, chiar dacă nu învăÅ£aseră niciodată acea limbă.

Atunci Sfântul Petru le-a vorbit oamenilor despre Învierea lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, îndemnându-i să se întoarcă la Dumnezeu. ImpresionaÅ£i de ceea ce s-a întâm­plat, în acea zi trei mii de oameni au hotărât să îÅŸi schimbe viaÅ£a ÅŸi s-au botezat. Această zi este ziua de naÅŸ­tere a Bisericii, deci este ziua noastră, a tuturor!

Dacă primim Duhul Sfânt care se pogoară asupra noastră în ziua de Rusalii, El ne va face să dobân­dim mai multe calităÅ£i, numite roade ale Duhului Sfânt: DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, RÄ‚BDAREA, BUNÄ‚TATEA, FACEREA DE  BINE, CREDINÈšA, BLÂNDEÈšEA, ÎNFRÂNAREA, CURÄ‚ÈšIA

Cele 4 lumânări

 

Patru lumânări ardeau încetiÅŸor, ÅŸi dacă ascultai cu atenÅ£ie puteai Chiar să le auzi vorbind:
Prima a spus:
– Eu sunt LINIÅžTEA. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viaÅ£a lor...
Flacăra s-a micÅŸorat din ce în ce mai mult ÅŸi s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
– Eu sunt CREDINÅ¢A. Oamenii spun că pot să traiască foarte bine ÅŸi fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard.
Când a terminat de vorbit, ÅŸi aceasta s-a stins.
– Eu sunt IUBIREA, a spus cea de a treia. Nu mai am putere să ard, oa­menii mă dau la o parte ca pe un Iucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar ÅŸi pe cei mai apropiaÅ£i oameni din viaÅ£a lor.
O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.
Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, ÅŸi văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.
– Voi ar trebui să fiÅ£i mereu aprinse.
Cea de a patra lumânare i-a ÅŸoptit usor:
– Nu-Å£i fie frică, atât ti mp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt SPERANÅ¢A!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.