Pogorârea Duhului Sfânt (rusaliile)

publicat in Pagina copiilor pe 11 Iunie 2017, 05:28

 (Faptele Apostolilor 2,1-11)

La 50 de zile de la Paști, uce­nicii erau tot împreună, așa cum le-a spus Hristos, într-o casă din Ierusalim. Deodată s-a auzit un vuiet, ca suflarea unui vânt puter­nic, și flăcări ca de foc s-au arătat și au stat asupra fiecăruia dintre ei. Era Duhul Sfânt care s-a pogorât asupra lor, așa cum le-a promis Iisus.

Așa s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în mai multe limbi, pe care nu le cu­noșteau până atunci. Din cauza zgo­motului făcut de acel vuiet, la casa unde stăteau Apostolii s-au adunat mulți oameni, care erau născuți în țări diferite. Aceștia au rămas foarte uimiți de minune, pentru că Apostolii vorbeau pentru fiecare în limba lui, chiar dacă nu învățaseră niciodată acea limbă.

Atunci Sfântul Petru le-a vorbit oamenilor despre Învierea lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, îndemnându-i să se întoarcă la Dumnezeu. Impresionați de ceea ce s-a întâm­plat, în acea zi trei mii de oameni au hotărât să își schimbe viața și s-au botezat. Această zi este ziua de naș­tere a Bisericii, deci este ziua noastră, a tuturor!

Dacă primim Duhul Sfânt care se pogoară asupra noastră în ziua de Rusalii, El ne va face să dobân­dim mai multe calități, numite roade ale Duhului Sfânt: DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, RÄ‚BDAREA, BUNÄ‚TATEA, FACEREA DE  BINE, CREDINÈšA, BLÂNDEÈšEA, ÎNFRÂNAREA, CURÄ‚ÈšIA

Cele 4 lumânări

 

Patru lumânări ardeau încetișor, și dacă ascultai cu atenție puteai Chiar să le auzi vorbind:
Prima a spus:
– Eu sunt LINIÅžTEA. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor...
Flacăra s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
– Eu sunt CREDINÅ¢A. Oamenii spun că pot să traiască foarte bine și fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard.
Când a terminat de vorbit, și aceasta s-a stins.
– Eu sunt IUBIREA, a spus cea de a treia. Nu mai am putere să ard, oa­menii mă dau la o parte ca pe un Iucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar și pe cei mai apropiați oameni din viața lor.
O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.
Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, și văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.
– Voi ar trebui să fiți mereu aprinse.
Cea de a patra lumânare i-a șoptit usor:
– Nu-ți fie frică, atât ti mp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt SPERANÅ¢A!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.