Actualitatea mărturisitorilor din timpul prigoanei comuniste evocată la Dortmund

Ca figură reprezentativă pentru această categorie de mărturisitori pe care Biserica începe să-i cinstească din ce în ce mai mult, Sorin Lavric l-a amintit pe Valeriu Gafencu, autentic model de consacrare în conÅŸtiinÅ£a posterităÅ£ii prin suferinÅ£ă ÅŸi jertfă. În condi­Å£ii de o duritate extremă, în focul unor în­cercări existenÅ£iale care angajează întreaga fiinÅ£ă, asemenea oameni au reuÅŸit să găseas­că, prin credinÅ£a lor în Dumnezeu, resurse­le de a depăÅŸi greutăÅ£ile vieÅ£ii cotidiene pentru a se ridica pe treptele progresului spiritual ÅŸi duhovnicesc.

După încheierea prelegerii, domnul So­rin Lavric a răspuns întrebărilor puse de pu­blic, care a dovedit un viu interes faÅ£ă de me­sajul transmis prin prelegerea invitatului. Evenimentul s-a încheiat prin prezentarea unor cărÅ£i având ca temă evocarea fenome­nului concentraÅ£ionar ÅŸi a semnificaÅ£iilor sale, mai ales pe plan creÅŸtin. Domnul Flavius GuiaÅŸ, profesor de matematică la Uni­versitatea de ÅžtiinÅ£e Aplicate din Dortmund, a citit câteva fragmente din prefeÅ£ele sau re­cenziile unor cărÅ£i dedicate acestui subiect, ilustrând prin exemple concrete ideea fun­damentală exprimată în discursul domnu­lui Sorin Lavric.

Duminică, 12 februarie, după Sfânta Li­turghie, domnul Sorin Lavric a primit din nou cuvântul. De data aceasta, intervenÅ£ia sa a avut un caracter mai succint, mai puÅ£in filozofic, concentrându-se asupra unor exem­ple concrete. Pe lângă cazul lui Valeriu Ga- fencu, supranumit de către cei care l-au cu­noscut în detenÅ£ie „sfântul închisorilor”, vorbitorul a evocat gestul jertfelnic, aproa­pe nebunesc, al lui Gheorghe Calciu (deve­nit după eliberare preot) de a-ÅŸi tăia venele pentru a-l hrăni pe muribundul Constantin OpriÅŸan în „Casimca” Jilavei. Åži, în fine, s-a referit la caracterul tulburător, încărcat de intensitate ÅŸi de trăire duhovnicească, al unei slujbe de Înviere Å£inută de sute de deÅ£inuÅ£i politici în adâncurile pământului, în întune­ricul minelor de plumb de la Cavnic. Excla­maÅ£ia „VeniÅ£i de luaÅ£i lumină!” ÅŸi intonarea zguduitoare a mărturisirii „Hristos a înviati” i-a cutremurat pe toÅ£i cei prezenÅ£i, iar supravieÅ£uitorii au relatat pe larg acest eve­niment în scrierile lor memorialistice.

Finalul acestei intervenÅ£ii a fost dedicat poeziei. Nu doar rugăciunea, ci ÅŸi poezia s-a constituit în hrană spirituală a deÅ£inuÅ£ilor politici anticomuniÅŸti. După scriitorul Viorel GheorghiÅ£ă, el însuÅŸi autor de creaÅ£ii li­rice în mediul carceral, poeziile acestea au însemnat „cuvânt, nu mântuit prin rostire, cum spune Lucian Blaga, ci mântuitor. Un omagiu mai deplin decât acesta adus poezi­ei consider că nu e cu putinÅ£ă. PoeÅ£ii vechi ÅŸi noi, în chiar aceste vremi de restriÅŸte, pot să se bucure cum, la timpul său, nu s-a pu­tut bucura Holderlin. În temniÅ£ele comu­niste din România, poezia a fost convertită în pâine ÅŸi vin, în trup ÅŸi sânge sacru”.

În urma prezenÅ£ei îmbucurătoare ÅŸi zidi­toare a domnului Sorin Lavric în mijlocul pa­rohiei din Dortmund, rămânem cu sufletul îmbogăÅ£it cu o nouă dimensiune, poate ne­cunoscută sau ignorată de mulÅ£i români, dar fundamentală pentru identitatea noastră na­Å£ională ÅŸi creÅŸtină. E bine să ne cunoaÅŸtem acei înaintaÅŸi ale căror vieÅ£i pilduitoare au fost închinate lui Dumnezeu ÅŸi semenilor, mer­gând adesea până la jertfa supremă.

Flavius Guias