Evanghelia în context: gânduri asupra unui pelerinaj de studiu în Èšara Sfântă (III)

Continuăm jurnalul de călătorie consemnat pe marginea unui pelerinaj al Mitro­poliei noastre în Å¢ara Sfântă, ce a avut loc în luna noiembrie 2016 ÅŸi la care au participat clerici ÅŸi credincioÅŸi ortodocÅŸi români din multe Å£ări europene, din Ita­lia până în Spania ÅŸi Marea Britanie, din România ÅŸi Statele Unite ale Americii. Ne-am apropiat de Ierusalimul pământesc, chip al celui ceresc. Istoria mântuirii este ac­tualizată aici, în Ierusalim, mai mult decât în orice alt loc de pe pământ, Ierusalimul fiind impregnat de prezenÅ£a pătimitoare ÅŸi mântuitoare a lui Hristos, Dumnezeu-Omul.

Ne-am oprit pe colina din faÅ£a PorÅ£ii de Aur. Peisajul strălucitor, o combinaÅ£ie de lumină, piatră albă ÅŸi auriul Domului Stâncii, este unic ÅŸi te duce cu gândul la încântarea ucenicilor atunci când i-au vorbit ÎnvăÅ£ătorului despre măreÅ£ia ÅŸi frumuseÅ£ea Ierusalimului din timpul lor, acum o replică smerită a cetăÅ£ii făcute una cu pământul de romani în anul 70 d.Hr.

Cetatea, cu ziduri vechi, medievale, din vremea ocupaÅ£iei otomane, ÅŸi ÅŸapte porÅ£i, plus încă una zidită de turci (Poarta de Aur), cea din faÅ£a mormintelor evreilor care încă îl mai aÅŸteaptă pe Mesia să intre triumfător în Ierusalim, este unică în toată lumea prin înfăÅ£iÅŸarea ei de altădată. În concentrarea încrâncenată a neamurilor monoteiste, care se luptă pentru fiecare palmă de „pământ sfânt”, care nu se vinde (evreii ca să recupereze cele de odi­nioară, arabii ca să păstreze ce au cucerit, iar creÅŸtinii ca să supravieÅ£uiască strâmtoraÅ£i ÅŸi de unii, ÅŸi de alÅ£ii), mulÅ£i uită că pentru a intra în Ierusalimul cel de sus vor trebui pro­babil să renunÅ£e la cel de jos.

În cele ce urmează, voi încerca să sur­prind câteva amănunte legate de unele lo­curi la care ne-am recules ÅŸi închinat. Ne-am oprit mai întâi pe colina Muntelui Măslinilor, la biserica Dominus Flevit, care aminteÅŸte de suspinul lui Iisus pentru soarta Ierusalimului necredincios. Când Se retrăgea în rugăciu­ne, Iisus trecea pârâul Chedron pentru a Se ruga în liniÅŸte în Grădina Ghetsimani, aco­lo unde S-a ÅŸi lăsat prins de cei care au căzut cu faÅ£a la pământ înaintea maiestăÅ£ii Sale. Hristos S-a dat pe Sine de bunăvoie în mâna lor, El comanda tot ce se întâmpla, spunân- du-le slujbaÅŸilor Templului ÅŸi apostolilor ce să facă, iar gloatei iudeilor să-i lase pe apos­toli să plece.

În Grădina Ghetsimani exista o grotă în care se crede ca Iisus S-a retras cu aposto­lii înainte de patima Sa ÅŸi unde, mai înain­te, S-ar fi întâlnit în taină cu Nicodim, atunci când i-a vorbit acestuia despre naÅŸterea din nou, din apă ÅŸi din duh (In 3).

Hristos a cinat cu ucenicii în foiÅŸorul cel de sus al casei lui Ioan Marcu, în Muntele Sionului. Conform unor mărturii timpurii, în locul actual de pelerinaj ar fi existat o bi­serică creÅŸtină încă din secolul al II-lea. Acolo Iisus le-a fost gazdă ucenicilor aÅŸa cum ne este gazdă ÅŸi nouă la fiecare litur­ghie. În acelaÅŸi loc, conform tradiÅ£iei, Petru s-a lepădat de Hristos ÅŸi Duhul Sfânt S-a pogorât asupra apostolilor.

Facem un salt peste mai multe obiecti­ve vizitate pentru a ne opri acum în centrul Ierusalimului, al Å¢ării Sfinte ÅŸi al lumii, la biserica Sfântului Mormânt sau a Învierii (Anastasis).În jurul mormântului Mântu­itorului, care era săpat în stâncă ÅŸi la vre­mea respectivă se afla în afara cetăÅ£ii, s-a construit o primă biserică măreaÅ£ă de că­tre Sfântul Împărat Constantin ÅŸi mama sa, Elena, cea care a excavat locul după aproa­pe trei secole de la răstignirea Domnului ÅŸi a aflat, pe locul unor cisterne antice, cru­cea Răstignirii. În cripta bisericii actuale se află o frumoasă biserică armeană, ÅŸi aici se crede că Sfânta Elena a găsit Sfânta Cruce din care se păstrează o parte considerabilă la mănăstirea athonită Xiropotamu. La bi­serica mare, construită de aceasta, s-au adă­ugat în timp construcÅ£ii adiacente, până când un sultan a distrus-o complet la înce­putul secolului al XI-lea. Se pare că printr-o minune mormântul Domnului, acope­rit de dărâmături, a rămas intact. Biserica Sfântului Mormânt va fi reconstruită de că­tre cruciaÅ£i spre sfârÅŸitul aceluiaÅŸi secol XI, de atunci ÅŸi până astăzi adăugându-se dife­rite edificii interioare. Biserica este acum în proces de restaurare completă.

Am slujit la altarul Golgotei, împreu­nă cu un mitropolit grec, liturghia de la miezul nopÅ£ii. Personal, am simÅ£it, ca ÅŸi cu mulÅ£i ani în urmă, când m-am aflat pentru prima dată la Ierusalim, o pace covârÅŸitoare ÅŸi un nor haric învăluitor în care păream că plutim. Am fost binecuvântaÅ£i ÅŸi de cântă­rile de la strană ale unui monah protopsalt bătrân ÅŸi ale faimoasei interprete de muzi­că bizantină, smerita monahie Mariam (Skorda).

DiferenÅ£a dintre bărbaÅ£i ÅŸi femei, atât de problematică uneori în biserici, ÅŸi mai ales pentru creÅŸtinii apuseni, dispare la Sfântul Mormânt. În capela Golgotei, neexistând catapeteasmă, femeile au acces până la Sfânta Masă, iar în Sfântul Mormânt, unde se săvârÅŸeÅŸte ÅŸi liturghia, intrăm toÅ£i, fără de­osebire, pentru închinare.

Ne-am închinat la mormântul Domnului ÅŸi am zăbovit o clipă contemplând lumina candelei aprinse în fiecare an de focul dumnezeiesc trimis din cer. După numirea patriarhului latin de Ierusalim de către cruciaÅ£i, lu­mina sfântă nu s-a mai coborât de PaÅŸte. De atunci ÅŸi până astăzi, Sfânta Lumină a fost lăsată „în gri­ja” ortodocÅŸilor ÅŸi se coboară în fi­ecare an în sâmbăta PaÅŸtilor. O mi­nune recurentă ÅŸi cutremurătoare a întregii lumi pentru cei care au ochi să o vadă, minte să o pricea­pă ÅŸi inimă să o primească.

Cred că acest pelerinaj a avut pentru fiecare valenÅ£e personale. Hristos, sfinÅ£ii ÅŸi personajele biblice ne-au vorbit prin locuri, prin imagini ÅŸi prin cuvintele isto­riei lor vii. A fost un pelerinaj memorabil, care a îmbinat plăcut frumuseÅ£ea locurilor cu explicaÅ£iile biblice si bucuriile omeneÅŸti bine­cuvântate, incluzând aici soarele, marea ÅŸi locurile frumoase, odih­nitoare, pline de pace, ÅŸi care ne-au stârnit setea de taină spre împlinirea chemării noastre la sfinÅ£enie, la adevăr ÅŸi înÅ£elepciune.

MulÅ£umim ÎnaltpreasfinÅ£itului Părinte Mitropolit Iosif pentru prezenÅ£a sa reconfortantă, ca întotdeau­na, părintelui profesor Vasile Mihoc, de la care am învăÅ£at foarte multe lucruri ÅŸi în afara cunoÅŸtinÅ£elor biblice (te uiÅ£i cu drag la un om care are 13 copii ÅŸi 31 de nepoÅ£i ÅŸi se Å£ine la vârful cercetărilor nou ÅŸi vechi testamentare, plin de umor ÅŸi glume bune, gus­tate din plin de grupul pelerinilor), conducătorilor de grup, părintele Mihai Novacovschi ÅŸi diaconul Cezar Milea, ÅŸi, nu în ultimul rând, diaconului Bogdan Grecu, care ne-a asigurat un program duhovnicesc echilibrat, interesant ÅŸi inedit. Slavă lui Dumnezeu, Celui Care ne-a arătat slava Sa în pământul Său cel sfânt!

Dorul de a reveni la locurile sfinte este deja o re­alitate!

Pr. Liviu Barbu, parohia „Sf. Mc. Filoteia si Cuv. Beda Venerabilul", Norwich, Marea Britanie