Fragmente neodihnite (martie 2017)

publicat in Fragmente neodihnite pe 11 Martie 2017, 04:06

Pentru ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Åži Iisus le-a zis: Pot, oare, fiii nunții să fie triști câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mi­rele va fi luat de la ei și atunci vor posti.

(Mt 9,14-15)

În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu? Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?”. De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.

(Psalmul 41,1-5)

Cum să nu ne înfricoșăm de Marele Post? La începutul șederii mele la Muntele Athos, Marele Post era pentru mine un mare praznic: pregătirea de a primi descope­rirea învierii noastre. De vom întâmpina această înfrânare de la mâncare cu o rugăciu­ne însuflată, nu numai trupul o va răbda ușor, dar și multe boli se vor tămădui.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață si din Duh)

Cei ce au binecuvântarea unei sănătăți bune și care se pot înfrâna de la mâncare câteva săptămâni de-a rândul ajung într-o stare de fericire. Patimile sunt alinate. Un simțământ viu de pace și prezența lui Dumnezeu însoțește rugăciunea. Este o mare nefericire că astăzi suntem adesea lipsiți de o astfel de tărie.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață si din Duh)

Precum norul acoperă lumina Lunii, așa aburii pântecelui gonesc înțelepciunea lui Dumnezeu din suflet. Åži precum este văpaia focului în lemne uscate, așa este și trupul când pântecele este plin. Åži precum materie de la materie crește văpaia focului, așa și felul mâncărurilor mișcarea trupului. În trupul cel iubitor de dulceți cunoștința lui Dumnezeu nu locuiește. Åži cel ce își iubește trupul său, Darul lui Dumnezeu nu îl va dobândi. Precum din chinuri se naște rod care veselește pe ceea ce l-a născut, așa din osteneala gâtlejului și a tot trupul se naște în suflet rod, cunoștința tainelor lui Dumnezeu; iar leneșilor și iubitorilor de dulceți, rod de rușine. Precum tatăl se grijește de fiu, așa și Hristos Se grijește de trupul cel ce pătimește rău pentru Dânsul, și aproape de gura lui este totdeauna. A lucrării aceea cu înțelepciune, neprețuită îi este dobânda.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul al 56-lea)

Postul este o silire a firii și o tăiere împrejur a dulceții gâtlejului, curmarea aprin­derii, alungarea gândurilor rele și eliberarea de visări, curăția rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minții, înmuierea învârtoșării, ușa străpungerii inimii, suspinul smerit, zdrobirea veselă, încetarea multei vorbiri, începutul liniștirii, străjerul ascultării, ușurarea somnului, sănătatea trupului, pricinuitorul nepătimirii, iertarea păcatelor, ușa și des­fătarea Raiului.

(Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, Cuvântul al 14-lea)