Sfânta Muceniţa Filoteia - peregrină împreună cu românii din Norwich și Estul Angliei

Aşteptând acest eveniment de ceva timp, bucuria a fost cu atât mai mare pentru comunitatea ortodocşilor români din oraşul Norwich şi estul Angliei. Pastoraţia în această zonă a început în anul 2010, când preotul şi preoteasa, împreună cu familia Meade şi copiii lor, la acea vreme purtaţi în cărucior, băteau oraşul Norwich la pas, căutând loc de închinare Dumnezeului adevărat. Odiseea a continuat de-a lungul mai multor ani şi putem spune că încă nu s-a încheiat. Am slujit la început (2010), şi mai de curând (2015-2016), într-o bisericuţă de lemn construită în stil rusesc, în satul Mettingham, la sud de oraşul Norwich, beneficiind de ospitalitatea unei mici comunităţi panorto­doxe ce aparţine de Biserica Ortodoxă Rusă din afara graniţelor, acum în comuniune cu Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii. Apoi, pentru o perioada scurtă în 2010, comuni­tatea noastră a fost găzduită într-un lăcaş dezafectat al Bisericii Anglicane – All Saints, din centrul oraşului Norwich, care la momentul respectiv funcţiona ca un centru social-cantină pentru persoanele nevoiaşe şi fără adăpost. In vara şi toamna ce au urmat, am săvârşit slujbele liturgice în satul Hedenham, fiind găzduiţi de familia Meade, mai întâi, în lunile călduroase, în grădină şi într-o anexă, iar mai apoi, în timpul sezonului mai rece de toamnă, într-o încăpere a casei. In luna decembrie 2010 ne-am mutat din nou în Norwich, în partea veche a oraşului, în biserica Sfântului Clement Romanul. Aici am avut bucuria de a-l primi în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţitul Iosif, cu ocazia inaugu­rării parohiei şi a botezului fiicei noastre, Filoteia. După doi ani de zile, când chiria depăşise posibilităţile noastre financiare, ne-am mutat din nou, de data aceasta fiind găzduiţi de biserica greacă din Norwich. După alţi doi ani, ne-am găsit iarăşi pe drumuri, sărbătorind Paştele din acel an (2015) în frumoasa Catedrală a Sfintei şi Nedespărţitei Treimi din Norwich. În tot acest timp, prezenţa liturgică a membrilor comunităţii noastre a crescut de la două familii la câteva zeci, Paştele anului trecut (2016) adunând în rugăciune aproximativ 500 de credincioşi. În momentul de faţă, am găsit o biserică anglicană scoasă din uz, care aduce cu o bazilică bizantină prin stilul interior, cu coloane ce flanchează, de o parte şi de alta, încă două rânduri de nave longi­tudinale. În această biserică l-am primit pe Preasfinţitul Ignatie.

Slujba s-a desfăşurat într-o atmosferă de comuniune şi rugăciune. Corul, întărit şi de fratele părintelui venit de la Bucureşti, a dat răspunsurile lin, în duhul rugăciunii. Împreună-slujitorii au venit de departe, protoiereul Filip cu preoteasa Filipa de la biserica Izvorului Tămăduirii din vestitul loc de pelerinaj, atât medieval, cât şi actual, din Walsingham, arhidiaconul Paul Loghin şi diaco­nul Ovidiu Ioan Pop de la Londra, împreună cu familia. Credincioşii aflaţi de faţă s-au strâns din aproape toate zonele Angliei de est.

Am văzut uimire şi bucurie pe feţele credincioşilor, o transfigurare dăruită de sus, prin intermediul rugăciunii şi al cuvântului inspirat al ierarhului, care ne-a vorbit spon­tan la vremea împărtăşirii şi la vremea pre­dicii despre rostul şi folosul Euharistiei, nu numai în viaţa copiilor, care s-au împărtăşit în număr mare, ci a tuturor, căci toţi suntem invitaţi la cina Domnului şi, din păcate, cei mai mulţi evităm, prin scuze dintre cele mai interesante, să răspundem acestei invitaţii cu adevărat împărăteşti. Atenţia Preasfinţitului Ignatie la detalii şi la trebuinţa de moment a omului a făcut, am spune noi, ca fiecare să primească o mângâiere duhovnicească în ziua respectivă. Copiii au primit şi una mai concretă, sub formă de daruri de la Sfântul Nicolae, prin mâna episcopu­lui. Dragostea de cei mici şi interesul faţă de preocupările acestora au reieşit din fiecare întâlnire a copiilor cu Prea- sfinţitul Ignatie.

Hramul a fost încununat de o pie­să de teatru (Bătrâna şi zidul- adap­tare după o povestire rusească) pregătită de copii sub îndrumarea Mironei Meade. Ne-au mai bucurat colindele din diverse regiuni cântate de mai multe persoane, precum şi colindul-surpriză interpretat de Preasfinţitul Ignatie. Toate acestea au pecetluit o zi me­morabilă, în care am fost încurajaţi, învioraţi şi revigoraţi cu putere de sus spre a putea străbate calea ce o avem înainte. Drumul este încă lung şi nădăjduim ca tânăra noas­tră comunitate să poată creşte în lumina că­lăuzitoare a Duhului Sfânt, sub oblăduirea Maicii Domnului, luând exemplul de dra­goste, dăruire şi inocenţă al sfinţilor ei ocro­titori, Sfânta Muceniţă Filoteea¹ şi Cuvio­sul Beda Venerabilul. Felicitarea de Crăciun, concepută şi realizată de către copiii şcolii parohiale de duminică, aflată la „a doua ediţie” anul acesta, surprinde succint bucu­ria zilei şi drumul ce-l mai avem de parcurs, călăuziţi fiind, nădăjduim, de steaua Betle- emului prin meandrele lumii contempora­ne spre Hristos, Lumina şi Mântuitorul lu­mii.

Mulţumim Înaltpreasfinţitului Iosif pen­tru grijă şi binecuvântare, Preasfinţitului Ignatie pentru prezenţa sa vie, îmbucură­toare şi aducătoare de prospeţime, şi Dom­nului pentru toate câte ne-a dăruit cu prisosinţă.

Pr. Liviu Barbu Parohia Sf. Mc. Filoteia si Cuv. Beda Venerabilul Norwich, Norfolk, Marea Britanie