Începutul Anului Bisericesc (1 septembrie)
publicat in Istorie şi Ortodoxie pe 4 Septembrie 2022, 18:30
Calendarul bisericesc și calendarul agrar, unități de măsurare a timpului
Din toate vremurile, problema trecerii timpului i‑a fascinat și în același timp i‑a cutremurat pe oameni. Matematicienii, filosofii, poeții, dar și oamenii simpli au încercat să‑și explice mecanismele curgerii neîndurătoare a timpului, sperând că vor găsi calea de a rezista agresiunii provocate ființei umane de această dimensiune necruțătoare. Omul este o ființă socială care trăiește timpul sacru prin sărbători, încercând să prefacă durata timpului în clipe de veșnicie. Din punct de vedere teologic, Hristos este nu numai întemeietorul timpului, ci și axa timpului, fiindcă era creștină se socotește de la apariția fizică a lui Hristos pe pământ. Deși timpul este indivizibil, omul a simțit nevoia să‑l măsoare, să‑l împartă în diferite subdiviziuni periodice, iar această fragmentare în diferite perioade se numește calendar, indiferent că vorbim de calendarul religios ori de cel popular‑țărănesc.
Cuvântul calendar este de origine latină și vine din calenda(ae), care înseamnă „a chema” sau „a convoca”, şi este instrumentul de care se folosește omul pentru a avea reperele spațio‑temporale după care să își ghideze existența. Există mai multe tipuri de calendare: calendarul popular, care este un plan amănunțit pentru organizarea activităților materiale, folclorice și spirituale pe parcursul unui an; calendarul civil, un sistem bine împărțit al timpului în zile, săptămâni, luni și anotimpuri; și calendarul bisericesc, careare la bază împărțirea pe zile, săptămâni și luni a evenimentelor creștine de‑a lungul unui an. Sensul cuvântului ţine şi de calatio(onis), care înseamnă „chemare”, fiind legat și de „calenda”, prima zi a fiecărei luni, când oamenii erau chemați de preoții păgâni pentru a‑i anunța care vor fi sărbătorile lunii sau ale anului curent. Derivat din calenda vine și verbul latin calare, care înseamnă „a vesti”, sensul pe care îl au colindele românești.1
CALENDARUL BISERICESC
În Biserica Ortodoxă, anul liturgic este diferit de anul civil și, cu excepția bisericilor și a locurilor în care relația cu anul bisericesc se identifică, are o durată variabilă, deoarece datele de început și de sfârșit sunt mobile. În secolul al V‑lea, această perioadă începea la 24 septembrie și se încheia pe 23 septembrie sau, potrivit altor surse, începea la 23 septembrie și se încheia pe 22 septembrie.
Ziua de 1 septembrie este pentru creștinii ortodocși începutul Anului Nou Bisericesc, numit și Indictionul. După tradiția moștenită din Vechiul Testament, 1 septembrie este ziua în care a început crearea lumii. În același timp, însă, este şi momentul în care Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei, aducând‑ne aminte de intrarea Sa în sinagogă, atunci când a deschis cartea de la profetul Isaia și a spus: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M‑a uns să binevestesc săracilor; M‑a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați […]. Astăzi s‑a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.” (Luca 4, 18, 21).
Termenul de Indiction provine din grecescul Ινδικτιών. În calendarul liturgic ortodox el indică anul ecleziastic, care începe la 1 septembrie. Indictionul este o perioadă cronologică de 15 ani, moștenită de la egipteni2, și începând cu secolul al IV‑lea, a devenit unul dintre cele mai importante perioade calendaristice, atât în Occident, cât și în Orient. Anii fiecăreia dintre aceste perioade de cincisprezece ani erau numerotaţi progresiv de la 1 la 15, apoi se lua totul de la capăt, fără a se preciza despre ce perioadă indicativă este vorba. Unii specialiști spun că modelul celor 15 ani este egiptean, pentru că în Egipt, la fiecare cinci ani, din cauza inundațiilor Nilului, se făcea un recensământ fiscal „indexat”, după cum atestă și un papirus datând din 207 î. Hr.
De asemenea, unii istorici susțin că Indictionul se referă la o taxă extraordinară percepută cetățenilor Imperiului Roman, ulterior transformată într‑un impozit anual ordinar. Indictionul avea inițial un caracter de natură fiscală, dar, o dată cu trecerea timpului, s‑a răspândit rapid în tot imperiul și a rămas în uz, atât în antichitatea târzie, cât și ulterior. Din punct de vedere creștin, Anul Nou Bisericesc datează din timpul sfântului împărat Constantin cel Mare3https://apostolia.eu/index.php/oh-wonder-dating-2018/throuple dating websitespeed dating metzingendating question to ask your datedating apps in spain. Alexandru Rosetti, Colindele religioase la români, Bucureşti, 1920, p. 18.