„Ștergarul dragostei”

Spălând picioarele ucenicilor Săi, Domnul ne‑a învățat ceea ce așteaptă de la noi: nu a lua un ștergar pentru a spăla și a șterge picioarele aproapelui, ci pe acela de a curăța praful, noroiul și rămășițele păcatului pe care îl vedem în fratele nostru cu ochii noștri lăuntrici sau trupești. El vede în noi păcatul pe care îl șterge cu „ștergarul dragostei” Lui, pe care ni‑l dăruiește și nouă. Zi de zi vedem păcatul aproapelui, praful păcatului său, pe care Domnul ne îndeamnă să‑l curățăm cu „ștergarul dragostei”.

A spăla picioarele fratelui nostru nu înseamnă un ritual pe care îl facem în Joia Mare, ci este un gest aflat la dispoziția fiecăruia dintre noi, pe care putem să ni‑l însușim în fiecare moment și să‑l îndeplinim în profunzime, pentru că „omul înduhovnicit ascunde greÅŸelile celuilalt, aÅŸa cum Dumnezeu ocroteÅŸte lumea ÅŸi aÅŸa cum Hristos ne spală de păcat cu Sângele Lui, aÅŸa cum Maica Domnului întinde peste oameni vălul lacrimilor ei”², după cum scrie Oliver Clément. Nu ne putem împărtăși cu Sfintele Taine fără a ne ierta unii pe alții. Iar dacă, după ce am primit Sfânta Împărtășanie, suntem încă asaltați de amintirea a ceea ce ne‑a făcut fratele nostru cu o zi în urmă, fără să putem ierta, inima noastră nu are liniște până ce păcatul nu este mărturisit. Să măsurăm ce lucrare trebuie să facem zilnic în noi înșine, pentru a putea spăla păcatul celuilalt, pentru că, după cum amin-tește părintele Dumitru Stăniloae, „iertarea este un act de iubire. Dacă iert pe cineva, încep să‑l iubesc”³https://apostolia.eu/index.php/who-is-tinkerbell-dating/

Domnul Hristos, în timpul vieții Sale pământești, a iertat totul celor din jur. De la înălțimeaCrucii pe care era răstignit, sub loviturile soldaților romani, a batjocurii poporului, nimic nu putea să‑I împietrească inima sau să‑L împiedice să ierte. Chiar și pe Iuda, despre care El știa că L‑avândut, nu l‑a exclus dintre cei doisprezece, până în ultima clipă. Și după aceea, chiar după ce L‑a vândut pe Domnul, Iuda ar fi primit iertare, dacă ar fi cerut‑o.

Fiul lui Dumnezeu, primind umilința și batjocura pentru păcatul nostru, ne face parte de un dar cu totul special, pe care credința vine să‑l întărească: puterea aducătoare de har de a ne umili în fața tuturor, în numele Lui, fără a căuta mai apoi răzbunare. Atitudinea noastră firească este de a nu fi umiliți în niciun fel în fața celuilalt. Căutăm răzbunare. Am dori ca celălalt, care ne umilește, să dispară, să nu mai fie. Oare așa s‑a purtat Domnul? È˜i noi, creștinii, facem asta. Când stăm în fața Celui umil plini de mândrie și de dorințe de răzbunare încă nu suntem prietenii Lui, încă nu împlinim cuvântul Evangheliei Lui! Este suficient ca celălalt să ne atingă cu vârful degetului pentru ca noi să nu ne mai uităm la el, să ne comportăm ca și cum nu ar fi. Suntem în stare să trecem pe lângă el zile în ÅŸir fără a‑i vorbi. Când nu mai putem privi la celălalt, acea persoana nu mai există pentru noi, îi negăm însăși viața. Și credem că suntem mai puternici decât el. Facem asta în familie, în lume, și chiar în mănăstire. Bineînțeles că ajungem să ne întoarcem de pe acest drum al răzbunării, din moment ce ne luptăm cu noi înșine, dar ne este foarte greu să ne biruim propria mândrie și să ne aplecăm în fața aproapelui și să‑i spunem: iartă‑mă, am greșit.

Dar iertarea nu se cere cu buzele doar. Cel care‑și cere iertare cu buzele se va supăra din nou de îndată ce va vedea că celălalt nu i‑a cerut șiel iertare, și din această smerenie formală se naște mândria într‑un mod și mai brutal. Dintr‑o smerenie prefăcută, mândria poate reveni cu mai mare putere în noi. Acesta ar trebui să fie barometrul nostru zilnic: cum m‑am comportat astăzi cu fratele meu? Ce am în inima mea pentru el? Am trecut pe lângă el fără să‑l văd, fără să‑i dau nicio atenție? M‑am prefăcut că am alte preocupări când am trecut pe lângă el? Am căutat să mă răzbun sau să‑l pedepsesc pentru faptul că mi s‑a părut că nu ar fi procedat conform voii mele? Sfântul Sofronie ne amintește că „în faÅ£a fiecărei persoane trebuie să fim gata a săvârÅŸi voia sa, mai curând decât pe a noastră”^{https://apostolia.eu/index.php/best-places-to-hookup-near-me/}dating online for seniorshttps://apostolia.eu/index.php/best-matchmaking-app/. Triod, Joia Mare, Rugăciunea de după spălarea picioarelor.