publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Mai 2008, 18:21
„Numai un lucru nu este îngăduit omului: acela de a fi nemuritor cu trupul. Să se unească cu Dumnezeu este îngăduit, dacă va înÅ£elege că poate; căci voind ÅŸi înÅ£elegând, crezând ÅŸi iubind, prin buna-vieÅ£uire omul ajunge împreună vorbitor cu Dumnezeu” (Sfântul Antonie cel Mare)
Odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, sfinÅ£ii apostoli ÅŸi ucenicii, ÅŸi noi, împreună cu ei, primim arvuna sfinÅ£irii omului ÅŸi a lumii, primim pe Cel care ne călăuzeÅŸte spre a-L cunoaÅŸte pe Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Duhul Sfânt este Cel care ne umple prin harul Său de bucurie, atunci când renunÅ£ăm la bucuria mincinoasă care vine din păcat. Dacă-L căutăm ÅŸi-L primim, Duhul Sfânt este Acela care ne aduce lumină în suflet pentru a căuta dreptatea care vine din jertfa iubirii adevărate, adică a Crucii lui Hristos, dreptate văzută de lume ca fiind nedreaptă, pentru că ne cere să ne jertfim pe noi pentru celălalt.
Chemând Duhul Sfânt, El mângâie sufletele noastre rănite de păcat, de propriile slăbiciuni, sau de neputinÅ£ă, sau de supărare, sau de neîmplinire, sau de răutate, sau de uitare, sau pur ÅŸi simplu de ispită. El ne ajută să ne ridicăm, să creÅŸtem, să mergem spre Å£inta noastră care este Hristos. El ne învaÅ£ă să vorbim lui Dumnezeu, mai întâi cu gânguritul neînÅ£eles de noi dar primit de El, crescându-ne încet-încet ÅŸi învăÅ£ându-ne limba cea duhovnicească, hrana tare a ÎmpărăÅ£iei, adică înÅ£elegerea că ne putem uni cu Dumnezeu. Privindu-i pe sfinÅ£i, simÅ£im prezenÅ£a Duhului care ne cheamă pe toÅ£i la Sine spre mângâiere ÅŸi sfinÅ£ire.
† Mitropolitul IOSIF