publicat in Dicționar Liturgic pe 3 Martie 2020, 19:59
Omul este trup și suflet unite în chip tainic. Atunci când trupul omului este atins de cele sfinte se împărtășește din această stare de sfințenie și sufletul. De asemenea, când sufletul se împărtășește de har (prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune) și trupul se sfințește. Întrebarea este: cum se sfințesc cele prin care însuși omul se sfințește?
Orice sfințire se săvârșește printr‑o rugăciune de invocare a harului Duhului Sfânt (epicleză) și prin pecetluirea cu semnul Sfintei Cruci (binecuvântare) – ori numai printr‑una dintre acestea – sau prin apropierea ÅŸi atingerea de cele sfinte1.
Spre exemplu, Darurile de pâine și vin se prefac în Trupul și în Sângele Domnului în momentul în care preotul rostește2 la Liturghie epicleza euharistică (rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt): „Încă aducem Èšie aceasta slujire cuvântătoare și fără de sânge și Te chemăm și Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite pe Duhul Tău Cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.”.Apoi binecuvintează peste Sfântul Agneț, zicând:„Și fă Pâinea aceasta Cinstitul Trup al Hristosului Tău.” (diaconul sau poporul răspund „amin”). După care binecuvintează Sfântul Potir, zicând: „Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstitul Sânge al Hristosului Tău. Amin.”. Åži binecuvântându‑le pe amândouă, zice: „Prefăcându‑le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin.”. Acesta este momentul cel mai tainic al Bisericii, pentru că prin sfințire pâinea și vinul nu devin doar pâine și vin sfințite, ci devin Trupul și Sângele lui Dumnezeu, întrupat Om, care se dau spre împărtășire creștinului, întru curățire de păcat, întru luminare și îndumnezeire.
De asemenea, la Taina Botezului preotul sfințește apa din cristelniță înmuindu‑şi degetele în ea și făcând semnul crucii de trei ori, de fiecare dată rostind rugăciunea de invocare: „Tu Însuți, Iubitorule de oameni, Împărate, vino și acum cu pogorârea Sfântului Tău Duh, și sfințește apa aceasta”, care se face „apă de izbăvire, apă de sfințire, curățire trupului și sufletului, dezlegare legăturilor, iertare păcatelor, luminare sufletului, baie de‑a doua naștere, înnoire duhului, har de înfiere, îmbrăcăminte de nestricăciune, izvor de viață.”. La Taina Mirungerii, harul Duhului Sfânt este invocat prin simpla numire a Duhului, unită cu semnul prin care am fost mântuiți (Crucea), iar preotul zice: „Pecetea darului Sfântului Duh.” – care pecetluiește toate simțurile omului. Harul Duhului Sfânt nu este chemat să vină asupra unei materii (pâine, vin, apă sau ulei, ca la Sfântul Maslu) care mai apoi să sfințească omul prin împărtășire sau prin atingere, ci asupra omului însuși, așa cum, în epicleza euharistică, preotul cheamă coborârea harului peste noi și peste Daruri. Acest lucru se realizează și la Taina Spovedaniei, când penitentul primește dezlegare de păcate prin coborârea harului curățitor, dar ÅŸi la Taina Cununiei, când cei doi sunt uniți de Dumnezeu pentru a deveni „un singur trup”, sau la Taina Hirotoniei, când harul lui Dumnezeu este invocat spre a se coborî direct asupra celui ales, prin punerea mâinilor episcopului, pentru a‑l sfinți drept „uns al lui Dumnezeu” și pentru a fi „desăvârșit rob al Său”.
Însă nu doar Sfintele Taine au epicleză (rugăciune de invocare a Duhului Sfânt), ci toate slujbele Bisericii; de aceea începem aproape întotdeauna cu „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi…”. Suntem conștienți că fără „Dumnezeu nu putem face nimic” și că prin Duhul Sfânt Dumnezeu le „plinește pe toate”, adică le aduce la împlinire în Sine. Astfel, unul dintre profesorii noștri de liturgică spune: „Biserica cheamă Duhul prin toate manifestările sale cultice, dar mai cu seamă prin Taine. În acest sens vorbim de epicleza Botezului, prin care cel botezat se face membru al Trupului tainic, de epicleza Mirungerii, Cincizecimea personală, prin care o fiinÅ£ă umană devine harismatică, deci creatură nouă, de epicleza PocăinÅ£ei, a Hirotoniei, a NunÅ£ii, a Maslului, prin care toate se sfinÅ£esc ÅŸi se înalÅ£ă. ÎnsuÅŸi gestul pe care‑l face creÅŸtinul când se însemnează cu Sfânta Cruce este un act epiclectic care îl transformă pe creÅŸtin în cruce vie a lui Iisus Hristos. Orice sacrament ÅŸi, în consecinÅ£ă, orice act spiritual creÅŸtin posedă mica sa Cincizecime, ungerea Duhului, pentru că toate au o intenÅ£ie epicletică.”.3 tlc dating hinter gittern staffel 1carbon dating correctionbest dating site in serbia. În accepțiunea generală a cuvântului taină (sau mister), care se cuprinde în orice lucrare liturgică implicând prezența harului dumnezeiesc.