Întâmpinarea Domnului, a pruncilor, a Omului
publicat in Din pagini de Scriptură pe 8 Ianuarie 2020, 19:13
La templu, Pruncul Mântuitor Iisus Hristos a fost întâmpinat de dreptul Simeon. Deci El, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, a fost primit în brațe de un om – și ţinându‑L în braţe slujitorul serviciului divin a primit dezlegarea de a‑și încheia viața pământească. Aici este o taină: de fapt, cine pe cine întâmpină și binecuvântează? Pe de o parte, dreptul Simeon Îl primește pe Domnul nu altundeva decât în Casa Lui; pe de altă parte, Hristos Pruncul îl miluiește pe bătrân cu odihna veşnică. Ambii se binecuvântează: bătrânul în cuvânt, Domnul prin prezența Sa în brațele dreptului. Vom vorbi, deci, în cuvântul de faţă, despre întâmpinare.
MELCHISEDEC ÎL ÎNTÂMPINĂ PE DREPTUL AVRAAM, IAR CORNELIU PE SFÂNTUL APOSTOL PETRU
„Întâmpinările” biblice împletesc ambele sensuri ale găzduirii, pe cel firesc, dar și pe cel duhovnicesc, căci ospitalitatea este o faptă de mare valoare. Exemplul clasic se găsește în Epistola către Evrei, unde ni se spune că „Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, l‑a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor, și l‑a binecuvântat” (7, 1). Textul citat este din Facerea (14, 18‑20)1; autorul, inspirat, spune că Melchisedec i‑a adus lui Avraam pâine și vin și l‑a binecuvântat.
Un alt text care are drept temă întâmpinarea se află în Faptele Apostolilor, unde, atunci „când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându‑l, i s‑a închinat, căzând la picioarele lui” (10, 25).
Remarcăm în cele două citate de mai sus că cel ce întâmpină este gazda, care se va ocupa și de hrana oaspeților. În cazul lui Melchisedec, gazda îl ospătează pe Avraam, dar îl și binecuvântează. Astfel, regele Salemului devine prototipul sau icoana Mântuitorului Iisus Hristos, care își dăruiește în fiecare Liturghie viața pentru credincioșii Săi.
În mod firesc, deci, atunci când ni se ivește prilejul de a primi sau de a ieși în întâmpinarea unui om avem șansa de a ne arăta bunătatea și mărinimia inimii. Mai ales astăzi: pentru că mulți oameni sunt fără adăpost sau nu au hrana zilnică, primirea lor în biserică sau într‑un loc special amenajat înseamnă a‑l hrăni pe cel flămând2 și a‑i da un pat călătorului, pentru ca, într‑un final, din rugăciunea lor de mulțumire către Dumnezeu noi să fim cei ce primim binecuvântare. Mare este virtutea dragostei care se întruchipează în astfel de fapte bune pentru străinii lumii. De altfel, ar putea spune cineva că este veșnic? Sau că nu suntem pelerini spre Ierusalimul cel ceresc?
DREPTUL SIMEON ÎL ÎNTÂMPINĂ PE DOMNUL
Evanghelistul Luca spune că Simeon „L‑a primit (pe Iisus) în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu” (2, 28). În acest caz, primirea copiilor înseamnă primirea lui Dumnezeu: „Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește.” (Mat. 18, 5). În același timp, gesturile necugetate, vorbele și orice atitudine care zdruncină credința celor încă nemurdăriți de păcate și de viclenii atrag după sine una din cele mai mari pedepse: „Iar cine va sminti pe unul dintr‑aceștia mici care cred în Mine, mai bine i‑ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării.” (Mat. 18, 6).
De la Întâmpinarea Domnului a rămas tradiția ca fiecare prunc de 40 de zile să fie adus la biserică de părinții săi sufletești și trupești pentru a i se face începutul intrării în Casa lui Dumnezeu și închinarea la sfintele icoane. Cu alte cuvinte, copilul se înbisericește. Dacă e băiat, este introdus în Sfântul altar și e atins de cele patru colțuri ale sfintei mese; iar dacă e fată, este închinată doar la icoanele catapetesmei. Acum are loc prima înfățișare a noii ființe în biserică. Este ceva înălțător ca părinții să‑și vadă copilul închinat sau afierosit lui Dumnezeu, care, de altfel, i l‑au dăruit. După atingerea de sfintele icoane, gest de cinstire pe care noul creștin I‑o dă lui Dumnezeu și sfinților Săi, preotul așează pruncul înaintea ușilor împărătești. Băieții sunt lăsați dinaintea icoanei Mântuitorului, iar fetele dinaintea icoanei Maicii Domnului, iar cei care‑i ridică, nașii sau părinții, fac închinăciuni şi metanii și își iau odrasla ca din mâinile lui Dumnezeu, căci Domnul este dătătorul vieții.3type of hook updating someone with family problemsdating height difference. În Facerea (14, 17) se folosește chiar verbul „a întâmpina”: „Regele Sodomei i‑a ieșit în întâmpinare – după ce Avraam s‑a întors de la tăierea lui Chodollpgomor și a regilor care erau cu acesta.”.