De ce trebuie să apărăm familia tradițională?
publicat in De ce...? pe 1 Ianuarie 2020, 19:09
1. De ce facem pomeniri pentru cei adormiți?
Pentru un creştin ortodox, moartea înseamnă doar trecerea de la o viaţă la altă viaţă, începutul şcolii vieţii veşnice şi sfârşitul ostenelilor de fiecare zi. Îi numim adormiţi pe cei plecaţi dintre noi pentru că starea lor, până la Judecata de Apoi, este provizorie, asemenea somnului care desparte o zi de următoarea. Biserica e una, cerească şi pământească. Suntem toţi în legătură unii cu alţii, iar Dumnezeul nostru nu e al morţilor, ci al viilor, după cum îi atenţiona odinioară Iisus Hristos pe cei care nu credeau în nemurire şi în viaţa veşnică. Dragostea noastră poate ajunge la ei prin legătura noastră cu Iisus Hristos, capul trupului Bisericii, ale cărui celule vii suntem toţi, şi vii şi adormiţi. Dragostea lui ne umple pe toţi, prin harul Duhului Sfânt, deci nu pot apărea probleme decât dacă, printr‑o viaţă neimplicată în Biserică, legătura noastră cu Hristos se întrerupe. Însă, prin pomenire, împărtășim această dragoste și cu cei trecuți la Domnul, Biserica fiind deopotrivă a celor vii și a celor adormiți.
2. De ce trebuie să apărăm familia tradițională?
După învățătura Sfintei noastre Biserici, familia este un așezământ dumnezeiesc și temelia vieții de obște. Ea se întemeiază prin căsătorie, adică prin legătura dintre bărbat și femeie, binecuvântată de Dumnezeu în fața Sfântului Altar. Această legătură vine din imboldul firesc sădit de Dumnezeu în om. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup.” (Efeseni 5, 31). Cea dintâi familie, prototipul familiei tradiționale, s‑a întemeiat în rai, preot fiindu‑i Însuși Dumnezeu: „Și a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l‑a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i‑a binecuvântat, zicând: creșteți și vă înmuțiți și umpleți pământul.” (Facerea 1, 27‑28).
3. De ce încheiem majoritatea rugăciunilor prin cuvântul amin?
Cuvântul amin, princare se termină Rugăciunea Domnească „Tatăl nostru” și majoritatea rugăciunilor din cultul nostru ortodox, este un vechi cuvânt evreiesc pe care, de pildă, îl întâlnim în Evanghelia Sfântului Apostol Matei de nu mai puțin de treizeci și una de ori. Cu el se încheie toate rugăciunile și doxologiile și are mai multe înțelesuri.
Amin se traduce prin „așa să fie”, adică toate să se facă după cum ne‑am rugat, ca expresie a încrederii neclintite că Dumnezeu ne dă tot ce Îi cerem cu credință, cu nădejde și după voia Lui (Ioan 5, 14‑15).