Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului

ÎnnoiÅ£i astfel sufleteÅŸte putem să pătrundem în taina Sărbătorii de astăzi ÅŸi să vedem ce înseamnă pentru noi „naÅŸterea din Duh” sau „naÅŸterea de sus”. Căci la aceasta ne cheamă Sărbătoarea de astăzi a NaÅŸterii Domnului, care S-a făcut om ca ÅŸi noi, pentru ca noi, la rândul nostru, să ne facem ca El, născându-ne de sus sau din Duh ÅŸi urmând întru totul exemplul vieÅ£ii Sale pământeÅŸti.

Åžtim cu toÅ£ii că Dumnezeu i-a mântuit pe oameni prin trimiterea în lume a Fiului Său, care a luat trup omenesc din Fecioara Maria, născându-Se în Betleemul Iudeii, a crescut în orăÅŸelul Nazaret, din Galileea, până la vârsta de 30 de ani, în ascultare de Mama Sa ÅŸi de dreptul Iosif, după care a ieÅŸit la propovăduire, învăÅ£ând pe oameni pocăinÅ£a, adică întoarcerea la Dumnezeu prin împlinirea poruncilor Sale, între care cea mai mare este iubirea de Dumnezeu ÅŸi iubirea de aproapele. Mântuitorul a făcut în scurta Sa viaÅ£ă pământească nenumărate minuni, vindecându-i pe bolnavi, alungând duhurile rele din oameni, săturând mulÅ£imile în pustie, înviind morÅ£i... Toate acestea, din iubire faÅ£ă de oameni. „Milă Îmi este de mulÅ£ime, că iată, sunt ca oile fără păstor” (Mt. 15, 32; 9, 36). Dar, deÅŸi Mântuitorul a făcut numai bine, a fost răsplătit cu ocară ÅŸi în cele din urmă cu moartea pe cruce. Dumnezeu însă a transformat cea mai mare nedreptate a oamenilor în cea mai mare binecuvântare dată lor. Căci fără păcat fiind, Mântuitorul a înviat a treia zi, biruind moartea ÅŸi iadul în care erau Å£inuÅ£i oamenii datorită păcatului (Fc. 3, 3; Rom. 6, 23), l-a biruit pe diavolul, care ne ispiteÅŸte să păcătuim, ÅŸi a deschis tuturor porÅ£ile Raiului, ale ÎmpărăÅ£iei lui Dumnezeu. Iar ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu pe pământ este Biserica, în care primim fiecare iertare de păcate ÅŸi uÅŸurare, ajutor ÅŸi binecuvântare.

În convorbirea pe care a avut-o cu Nicodim, un fruntaÅŸ al iudeilor, Mântuitorul i-a spus: „De nu se va naÅŸte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăÅ£ia lui Dumnezeu”, ci „naÅŸterea de sus” înseamnă „naÅŸterea din apă ÅŸi din Duh” (In. 3, 3-5). Mântuitorul se referă aici la Taina Botezului, pe care El o va institui după învierea Sa din morÅ£i, poruncind apostolilor: „Mergând, învăÅ£aÅ£i toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui ÅŸi al Fiului ÅŸi al Sfântului Duh, învăÅ£ându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Mt. 28, 19-20). Botezul creÅŸtin este cu adevărat „naÅŸtere de sus”, „din apă ÅŸi din Duh”, pentru că cel care-l primeÅŸte mărturiseÅŸte că se leapădă de Satana, în a cărui stăpânire se află lumea neluminată prin Botez, ÅŸi se uneÅŸte cu Hristos, care a eliberat lumea de osânda păcatului ÅŸi a morÅ£ii ÅŸi de stăpânirea celui rău. Trupul nostru a devenit prin Botez „mădular al lui Hristos” ÅŸi „templu al Duhului Sfânt” (I Cor. 6, 15-20).

Botezul este doar sămânÅ£a dumnezeiască sădită în fiinÅ£a noastră, care aÅŸteaptă să rodească faptele bune ale credinÅ£ei prin efortul nostru personal. Astfel, Sfânta Scriptură pune mereu în opoziÅ£ie „omul trupesc” ÅŸi „omul duhovnicesc”. Omul care se conduce „după trup”, adică după imboldurile firii, ale cărnii, caută plăcerea în mâncare ÅŸi băutură, în satisfacerea poftelor trupeÅŸti, în goana după bani ÅŸi după laudele oamenilor. În epistola către Galateni sunt enumerate „faptele trupului”: „adulter, desfrânare, necurăÅ£ie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beÅ£ii, chefuri ÅŸi altele asemenea” (5, 9). Mai departe Sf. Pavel ne atrage atenÅ£ia zicând: „nu vă amăgiÅ£i: Dumnezeu nu se lasă batjocorit; căci ceea ce seamănă omul, aceea va ÅŸi secera. Cel ce seamănă în trupul său (faptele amintite), din trup va secera stricăciune” (6, 7). Cu alte cuvinte, păcatele pe care le săvârÅŸim sunt pricina bolilor ÅŸi a încercărilor de tot felul, care vin asupra noastră.

În opoziÅ£ie cu omul „trupesc”, omul „duhovnicesc” trăieÅŸte în Duhul Sfânt. El nu se lasă abătut de duhul lumii, nici de judecata oamenilor, ci urmează constant calea credinÅ£ei: se roagă zilnic, merge la biserică în fiecare duminică, posteÅŸte, se spovedeÅŸte, se împărtăÅŸeÅŸte des cu Sfintele Taine ÅŸi se fereÅŸte de orice păcat care-i poate întina conÅŸtiinÅ£a, încercând să facă binele, după exemplul Mântuitorului: „V-am dat vouă pildă ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceÅ£i ÅŸi voi” (In. 13, 15).

Punându-vă la inimă aceste gânduri de învăÅ£ătură, cu nădejdea că ele vor aduce rod în viaÅ£a voastră, vă îmbrăÅ£iÅŸez cu dragoste părintească în Hristos Domnul, Cel născut în peÅŸtera Betleemului, ÅŸi vă fac cele mai calde urări de sănătate ÅŸi de tot binele.