Avva Isaia. Despre păzirea minții

publicat in Cuvânt filocalic pe 3 Octombrie 2018, 06:54

,,De nu va urî omul toată lucrarea lumii acesteia nu va putea sluji lui Dumnezeu. Deci care este slujirea lui Dumnezeu? Numai aceasta: să nu avem nimic străin în minte în vremea când ne rugăm Lui, nici plăcere când Îl binecuvântăm, nici răutate când Îi cântăm, nici ură când luăm partea Lui, nici râvnă rea care să ne împiedece să zăbovim cugetând la El şi să ne aducem aminte de El. Căci toate aceste lucruri întunecate se fac zid care închide nefericitul suflet, de nu poate sluji curat lui Dumnezeu. Fiindcă acestea îl rețin în văzduh și nu‑l lasă să meargă în întâmpinarea lui Dumnezeu și să‑L binecuvinteze întru ascuns și să‑L primească în cămara inimii, ca să fie luminat de El. Iată de ce se întunecă mintea totdeauna şi nu se poate apropia de Dumnezeu, dacă nu are grijă să taie acestea de la sine, întru cunoștință”1.

Vedem din primul paragraf conexiunea ancestrală a omului cu Dumnezeu pe pământ prin slujirea lui. Iar „toată lucrarea lumii acesteia” nu se referă la lucrurile materiale efective pe care le avem, la ceilalți, oameni, animale și tot ce ține de noi, ci se referă la toate mijloacele prin care mintea noastră nu mai este conectată la Dumnezeu, la modul prin care această legătura ancestrală este slăbită și poate chiar ruptă; la fel cum un dispozitiv mobil este conectat la informația online prin sistemul wifi, la fel și omul prin rugăciune și autoeducarea spirituală a minții este conectat automat la Dumnezeu; desigur, în momentul în care dispozitivul este în afara ariei de acoperire, este total nefuncțional. Avem așadar câțiva piloni de ghidare pentru a ști cum trebuie să fim conectați la Dumnezeu într‑un  mod bineplăcut Lui.

1. „Să nu avem nimic străin în minte în vremea când ne rugăm Lui” – ne duce cu gândul la o conexiune curată sau, dacă vrem, la atenție, la prezență atunci când avem un dialog cu El. La fel ca și atunci când vorbim cu cineva, suntem prezenți în convorbirea respectivă, acordăm atenție și ascultăm ce ni se spune, tot așa și de la convorbirea cu Dumnezeu, să nu fim distrași.

2. „Nici plăcere când Îl binecuvântăm” cuvânt prin care putem înțelege acea mândrie a fariseilor care se lăudau prin ceea ce făceau și nu mai reușeau să fie conectați cu adevărat la Dumnezeu.

3. „Nici răutate când Îi cântăm” – afirmație din care putem înțelege acea sforțare când ne simțim obligați în a face ceva, cum ar fi mersul  la Biserică, cântatul în cor, cântatul la Liturghie, pentru că „wifi‑ul” e blocat, oprit, de unde se înțelege și acea „răutate” care poate fi mai mult o răzvrătire  atunci avem nevoie să „resetăm router‑ul” – dar, asemenea copiilor, care, la un moment dat, sunt tentați a‑și pierde direcția și au alături părinți care îi iubesc necondiționat, și noi avem preoții Bisericii, duhovnicii, care ne pot ajuta în a ne reseta routerul, a reface legătura wifi și, chiar mai mult, a ne sprijini, pe tot parcursul călătoriei, dar, desigur, totul depinde de noi.

4. „Nici ură când luăm partea Lui...” Astfel putem înțelege ideea că nu suntem avocații lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea „ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). Dumnezeu nu are nevoie ca noi să îi luăm partea agresiv – mai ales că atunci când suntem în contradicție cu cineva este foarte ușor să ne pierdem calmul și să fim furioși și, mai ales să luăm lucrurile personal, ceea ce este total inadecvat. 

5. „Nici râvnă rea care să ne împiedice să zăbovim cugetând la El şi să ne aducem aminte de El”. Aceasta putem să o considerăm cea mai intensă lucrare în ideea în care „râvna rea” este acea stare de confort, acea autosuficiență, acea stare grea în care și cea mai mică acțiune pare a fi imposibil de realizat. Dar, dacă suntem conștienți că avem de‑a face cu mintea, care este ca un mușchi și care poate fi antrenată, putem alege să implementăm obiceiuri sănătoase. Desigur că nu se realizează totul peste noapte, dar orice implementare a unui obicei este de fapt un proces prin care se ajunge undeva, se realizează ceva, atâta vreme cât avem o direcție.

Note: 

1. Avva Isaia Pustnicul, Filocalia I, E.I.B.M.O.R, București 2008, pag. 475.