Avva Pimen cel Mare

A întrebat Avraam pe Avva Pimen, zicând: „Cum ne luptă pe noi dracii?” Și i‑a zis lui Avva Pimen: „Pe noi ne luptă dracii? Nu se luptă cu noi, câtă vreme facem voile noastre. Că voile noastre s‑au făcut draci și ei sânt care ne necăjesc pe noi, ca să le împlinim. Iar de voiești să știi cu cine s‑au luptat dracii, apoi află că cu Moise și cu cei asemenea lui.

Zis‑a avva Pimen: voia omului este zid de aramă între el și Dumnezeu și piatră care bate împotrivă. Deci, de o va lăsa omul pe ea, zice și el: întru Dumnezeul meu voi trece zidul (Ps.7, 32). Iar dacă îndreptățirea de sine se va împreuna cu voia (proprie), pătimește omul.

Zis‑a iarăși avva Pimen: a întrebat pe avva Paisie cineva odată, zicând: ce voi face sufletului meu, că e nesimțitor și nu se teme de Dumnezeu? Și i‑a zis lui: du‑te, lipește‑te de omul care se teme de Dumnezeu și apropiindu‑te, te vei învăța și tu a te teme de Dumnezeu.

A zis iarăși: omul care învață, dar nu face cele ce învață, este asemenea cu fântâna, că pe toți îi adapă și îi spală, iar pe sine nu se poate curăți, ci de toată întinăciunea este plină și toată necurăția într‑însa se află.

Avva Pimen cel Mare, Părinte, cum poate omul să biruiască o ispită diavolească?

 

Biruința a toată ispita este tăcerea și smerenia. Toate lucrurile celui smerit sunt cunoscute de Dumnezeu și lăudate de către îngerii Lui. De aceea, sunt înfricoșate și temute diavolilor. Fii, deci smerit, cu inima înfrântă, ca să dorească Duhul Sfânt să sălășluiască întru tine și să‑ți dea putere să nesocotești toate grijile vieții, pentru că observ că acestea te îndepărtează mai mult de calea lui Dumnezeu, ocupându‑te cu lucruri nefolositoare. Acestea, fiule, nu ne vor ajuta cu nimic în ziua judecății. Nu ne‑a adus Dumnezeu în această viață ca să ne pierdem pe noi înșine cu grijile și treburile netrebnice, înșelați de diavolul, ferească Dumnezeu!

Dacă vrei, fiule, să locuiești între oameni, trebuie să fii atent la următoarele lucruri: să nu osândești pe nimeni niciodată, să nu râzi de cineva, să nu te mânii, să nu disprețuiești. Păzește‑te mult să nu zici: „Cutare trăiește în păcate sau cutare face desfrâu”. Căci aceasta însemnează: „Să nu judecați!” Pe toți oamenii să‑i vezi cu aceiași ochi, cu aceiași dispoziție, cu același gând, cu inima simplă. Pe toți să‑i ai ca pe Hristos. Nu‑ți pleca urechea la omul care osândește pe alții, nu te bucura și nu aproba cele ce zice, ci țineți gura închisă și fii zăbavnic la vorbă și grabnic la rugăciune. Dar nici pe cel ce judecă pe altul să nu‑l osândești întru tine. Chiar dacă el face un lucru rău, tu vezi‑ți lipsurile tale și osândește‑te numai pe sine‑ți.

Tinerețea, fiule, dacă are smerenie și nevinovăție, ajunge! Nimic altceva nu‑ți cere Dumnezeu. De aceea, fiule, să fii nevinovat și smerit. Socotește‑te pe tine mai prejos decât toți; atunci într‑adevăr vei trăi împreună cu Hristos. Silește‑te de asemenea să nu‑ți închipui în mintea ta că ai ajuns la măsura sfinților ci să zici adesea: „Suflete al meu, tu știi că am întrecut și pe diavoli cu păcatele și nicio faptă bună nu am făcut până acum pentru Dumnezeu. Vai mie, ticălosul, ce voi face în ziua judecății?”

De aceea, totdeauna să socotești rugăciunea ta ca un păcat. Pentru că atunci păcătuim mai rău, când socotim că rugăciunea noastră este sfântă și curată. Chiar dacă cineva ar face semne și minuni, trebuie să nu se socotească drept, pentru că, fără îndoială, va păcătui în rugăciunea sa, fie în mișcările inimii, fie cu împrăștierea gândurilor, când adică, una zice cu gura, iar mintea se află în altă parte. De aceea, adu‑ți aminte și zi adesea: De cele ascunse ale mele curățește‑mă și de cele străine ferește pe robul Tău!

Sf. Nifon al Constanțianei