Despre citirea Apostolului și a Evangheliei în cadrul Dumnezeieștii Liturghii

Primele mărturii despre citirea Evangheliei înainte de Liturghia Euharistică se gă­sesc la Sfântul Iustin Martirul ÅŸi Filosoful, care zice: „În ziua numită a soarelui [dumi­nica] se face strângerea la un loc a tuturor celor din oraÅŸe ÅŸi din Å£arini ÅŸi se citesc memoriile apostolilor ÅŸi scrierile profeÅ£ilor până când se poate. După care, când cel care citeÅŸte în­cetează, întâi stătătorul face prin cuvânt povăÅ£uirea ÅŸi chemarea la imitarea acestor frumoase lucruri”².

Sub titulatura generică de memorii ale apostolilorerau cuprinse, cu siguranÅ£ă, atât Epistolele Apostolilor, cât ÅŸi Evangheliile. În plus, se presupune că – în mod logic – citirea din profeÅ£ii Vechiului Testament s-ar fi făcut înainte de citirea scrierilor nou- testamentare. O astfel de ordine găsim într-un alt text mult mai amănunÅ£it din se­colul al IV-lea, unde se menÅ£ionează: „Stând în picioare în mijloc, pe un loc mai înalt, citeÅ£ul să citească din cărÅ£ile lui Moise ÅŸi Isus Navi, ale Judecătorilor ÅŸi Regilor, ale Cronicilor ÅŸi Întoarcerii [din exil], ÅŸi pe lân­gă acestea ÅŸi din cele ale lui Iov, Solomon ÅŸi ale celor Doisprezece ProfeÅ£i. Iar după ce se fac câte două citiri din acestea, un altul să psalmodieze imnele lui David, iar poporul să psalmodieze refrenul. După aceasta, să se citească Faptele noastre [ale Apostolilor] ÅŸi Epistolele lui Pavel colaboratorul nostru,pe care le-a trimis Bisericilor sub călăuzirea Duhului Sfânt; după care un prezbiter sau un diacon să citească Evangheliile pe care vi le-am predat eu, Matei, ÅŸi Ioan ÅŸi pe care le- au primit ÅŸi vi le-au lăsat colaboratorii lui Pavel, Luca ÅŸi Marcu. Iar când se citeÅŸte Evanghelia, toÅ£i prezbiterii ÅŸi diaconii ÅŸi tot poporul să stea în picioare cu multă liniÅŸte, căci scris este: Taci ÅŸi ascultă Israele! [Dt. 27,9] ÅŸi iarăÅŸi: Iar tu stai ÅŸi ascultă [Dt. 5,31]. Si în continuare prezbiterii să îndem­ne [prin predici] poporul, fiecare pe rând, dar nu toÅ£i, iar ultimul dintre toÅ£i, episcopul, care seamănă cu un cârmaci/pilot"².

În textul citat găsim informaÅ£ii preÅ£ioase despre: cine citeÅŸte, de unde ÅŸi câte citiri din cărÅ£ile Vechiului Testament se făceau; intonarea prochimenului, Citi­rea din Faptele Apostolilor ÅŸi din Episto­lele Sfântului Apostol Pavel (de această dată textul nu mai precizează numărul ci­tirilor, dar conjuncÅ£ia „ÅŸi” lasă de înÅ£eles că s-ar fi făcut tot două citiri); despre ci­tirea Evangheliei ÅŸi despre atitudinea pe care trebuie să o aibă prezbiterii, diaconii ÅŸi tot poporul (să stea în picioare cu mul­tă liniÅŸte)ÅŸi despre predică – aceasta, în mod firesc, ocupând acest loc.

În actuala rânduială s-au păstrat: citi­rea (citirile) din Faptele Apostolilor ÅŸi Epistolele pauline ÅŸi cele soborniceÅŸti (la Apostol), precedată de prochimen ÅŸi ur­mată de imnul Aliluia (care în perioada catehumenatului era doar un refren la un psalm) ÅŸi citirile din cele patru Evanghelii, renunÅ£ându-se la citirile vechi-testamentare. Au mai rămas însă ca mărturii ale ve­chii rânduieli liturghiile săvârÅŸite în aju­nul marilor praznice, când găsim: Paremii (din scrierile vechi testamentare), Apostol ÅŸi Evanghelie.

Este o certitudine faptul că Epistolele Apostolilor sunt cele mai vechi cărÅ£i ale Noului Testament ÅŸi că ele au intrat în cultul dumnezeiesc mai înainte de Evanghelii, dar nu acesta este adevăratul motiv al ordinii actuale. Motivul principal îl găsim la Sfântul Nicolae Cabasila, care spune că „este po­trivit să se citească Apostolul înaintea Evangheliei, vrând să se arate astfel că manifestarea Domnului în lume s-a făcut treptat. Tot pentru acest motiv, lucrurile care amintesc arătarea Lui deplină sunt păstrate pentru partea de la urmă a slujbei”³.

AÅŸadar, ordinea citirilor are scopul de a-l introduce în mod treptat în revelaÅ£ia dumneze­iască pe cel nebotezat, iar pe cel botezat să-l întărească în Adevăr. În cadrul Liturghiei Cuvântului omul se împărtă­ÅŸeÅŸte în chip tainic de cuvintele lui Dumnezeu, care sunt „duh ÅŸi viaÅ£ă”, dar ÅŸi de harul lui Dum­nezeu, care lucrează în om în chip tainic, chiar ÅŸi înainte de botez, cu toate că în mod nede­plin. Prin această părtăÅŸie la Adevăr (prin cuvânt ÅŸi har dumnezeiesc) omul este che­mat să ajungă mai apoi mădu­lar viu al Bisericii,prin ajunge­rea la conÅŸtiinÅ£a faptului că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat ÅŸi că Testamentul Său principal este acela de a ne iubi unii pe alÅ£ii ÅŸi de a ne împărtăÅŸi cu Tru­pul ÅŸi Sângele Său (chemare care de altfel se împlineÅŸte în cea de-a doua parte a Liturghiei Ortodoxe, Liturghia Euharistică).

Note: