Despre citirea Apostolului și a Evangheliei în cadrul Dumnezeieștii Liturghii

Primele mărturii despre citirea Evangheliei înainte de Liturghia Euharistică se gă­sesc la Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, care zice: „În ziua numită a soarelui [dumi­nica] se face strângerea la un loc a tuturor celor din oraşe şi din ţarini şi se citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor până când se poate. După care, când cel care citeşte în­cetează, întâi stătătorul face prin cuvânt povăţuirea şi chemarea la imitarea acestor frumoase lucruri”².

Sub titulatura generică de memorii ale apostolilorerau cuprinse, cu siguranţă, atât Epistolele Apostolilor, cât şi Evangheliile. În plus, se presupune că – în mod logic – citirea din profeţii Vechiului Testament s-ar fi făcut înainte de citirea scrierilor nou- testamentare. O astfel de ordine găsim într-un alt text mult mai amănunţit din se­colul al IV-lea, unde se menţionează: „Stând în picioare în mijloc, pe un loc mai înalt, citeţul să citească din cărţile lui Moise şi Isus Navi, ale Judecătorilor şi Regilor, ale Cronicilor şi Întoarcerii [din exil], şi pe lân­gă acestea şi din cele ale lui Iov, Solomon şi ale celor Doisprezece Profeţi. Iar după ce se fac câte două citiri din acestea, un altul să psalmodieze imnele lui David, iar poporul să psalmodieze refrenul. După aceasta, să se citească Faptele noastre [ale Apostolilor] şi Epistolele lui Pavel colaboratorul nostru,pe care le-a trimis Bisericilor sub călăuzirea Duhului Sfânt; după care un prezbiter sau un diacon să citească Evangheliile pe care vi le-am predat eu, Matei, şi Ioan şi pe care le- au primit şi vi le-au lăsat colaboratorii lui Pavel, Luca şi Marcu. Iar când se citeşte Evanghelia, toţi prezbiterii şi diaconii şi tot poporul să stea în picioare cu multă linişte, căci scris este: Taci şi ascultă Israele! [Dt. 27,9] şi iarăşi: Iar tu stai şi ascultă [Dt. 5,31]. Si în continuare prezbiterii să îndem­ne [prin predici] poporul, fiecare pe rând, dar nu toţi, iar ultimul dintre toţi, episcopul, care seamănă cu un cârmaci/pilot"².

În textul citat găsim informaţii preţioase despre: cine citeşte, de unde şi câte citiri din cărţile Vechiului Testament se făceau; intonarea prochimenului, Citi­rea din Faptele Apostolilor şi din Episto­lele Sfântului Apostol Pavel (de această dată textul nu mai precizează numărul ci­tirilor, dar conjuncţia „şi” lasă de înţeles că s-ar fi făcut tot două citiri); despre ci­tirea Evangheliei şi despre atitudinea pe care trebuie să o aibă prezbiterii, diaconii şi tot poporul (să stea în picioare cu mul­tă linişte)şi despre predică – aceasta, în mod firesc, ocupând acest loc.

În actuala rânduială s-au păstrat: citi­rea (citirile) din Faptele Apostolilor şi Epistolele pauline şi cele soborniceşti (la Apostol), precedată de prochimen şi ur­mată de imnul Aliluia (care în perioada catehumenatului era doar un refren la un psalm) şi citirile din cele patru Evanghelii, renunţându-se la citirile vechi-testamentare. Au mai rămas însă ca mărturii ale ve­chii rânduieli liturghiile săvârşite în aju­nul marilor praznice, când găsim: Paremii (din scrierile vechi testamentare), Apostol şi Evanghelie.

Este o certitudine faptul că Epistolele Apostolilor sunt cele mai vechi cărţi ale Noului Testament şi că ele au intrat în cultul dumnezeiesc mai înainte de Evanghelii, dar nu acesta este adevăratul motiv al ordinii actuale. Motivul principal îl găsim la Sfântul Nicolae Cabasila, care spune că „este po­trivit să se citească Apostolul înaintea Evangheliei, vrând să se arate astfel că manifestarea Domnului în lume s-a făcut treptat. Tot pentru acest motiv, lucrurile care amintesc arătarea Lui deplină sunt păstrate pentru partea de la urmă a slujbei”³.

Aşadar, ordinea citirilor are scopul de a-l introduce în mod treptat în revelaţia dumneze­iască pe cel nebotezat, iar pe cel botezat să-l întărească în Adevăr. În cadrul Liturghiei Cuvântului omul se împărtă­şeşte în chip tainic de cuvintele lui Dumnezeu, care sunt „duh şi viaţă”, dar şi de harul lui Dum­nezeu, care lucrează în om în chip tainic, chiar şi înainte de botez, cu toate că în mod nede­plin. Prin această părtăşie la Adevăr (prin cuvânt şi har dumnezeiesc) omul este che­mat să ajungă mai apoi mădu­lar viu al Bisericii,prin ajunge­rea la conştiinţa faptului că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi că Testamentul Său principal este acela de a ne iubi unii pe alţii şi de a ne împărtăşi cu Tru­pul şi Sângele Său (chemare care de altfel se împlineşte în cea de-a doua parte a Liturghiei Ortodoxe, Liturghia Euharistică).

Note: