Sfântul Teodor Studitul. Sfaturi pentru postul folositor

Ci noi să cunoaștem înțelegerile și meșteșugirile lui și să petrecem aceste cuvin­te totdeauna, cu pace, cu blândețe și cu li­niște, suferind fiecare pe cei mulți, cu dragoste, cunoscând că o postire ca aceas­ta este plăcută și bine primită la Dumnezeu. Iar dacă ne vor lipsi acestea, orișicâtă os­teneală vom face, ea va fi zadarnică și ne alegem numai cu greaua pătimire a pos­tului.

De trebuință este, dar, să postim, pen­tru că postul veștejește trupul, iar sufletul îl împuternicește, îl înnoiește. Că pe cât omul nostru cel din afară slăbește, pe atât cel dinlăuntru se înnoiește din zi în zi, pre­cum grăiește Apostolul. Åži ușurința cea de un ceas a necazului ne pregătește nouă multă mulțime a slavei celei veșnice în ce­ruri. Deci, socotind și aducându-ne amin­te de răsplătirea cea viitoare, să răbdăm os­tenelile bunătății cu îndelungă răbdare, mulțumind lui Dumnezeu Tatăl că ne-a învrednicit pe noi să avem parte cu sfinții, întru lumină, și ne-a izbăvit pe noi din stă­pânirea întunericului și ne-a mutat întru împărăția Sa.

Au nu ne împărtășim în toate zilele din preacuratul Său Trup și Sânge? Åži ce alt­ceva ar fi mai dulce decât Sfânta Împărtășire, care dăruiește viața veșnică celor ce se împărtășesc cu conștiința cu­rată? Au nu vorbim în toate zilele și nop­țile împreună cu dumnezeiescul David și cu ceilalți Sfinți Părinți și luminători ai sfintei noastre Biserici? Ce altă mângâie­re a sufletului mai mare decât aceasta este? Au nu ne-am despărțit și am ieșit din pri­eteșugul lumii celei mincinoase și din ru­deniile noastre cele după trup, pentru Domnul? Ce altă viață iarăși ar fi mai fe­ricită sau mai înaltă decât aceasta, că vie­țuirea noastră este în ceruri, de unde aș­teptăm Mântuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care va schimba trupul smereni­ei noastre, spre a se face el asemenea cu Trupul măririi Lui, prin lucrarea care I-a supus Lui toate? Deci, fraților, să avem bu­curie și veselie, defăimând și călcând tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru că tot trupul este ca iarba și toată slava omu­lui ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floa­rea ei a căzut, iar lucrul bunătății rămâne în veac.

De pătimește rău cineva dintre noi, să se roage, precum grăiește Scriptura. Dacă altul este voios, să cânte. Altul este ispitit de patima cea rea a păcatului, de vreme ce și diavolul nu contenește niciodată lupta cu noi, să rabde, auzind pe cela ce grăieș­te: «Fericit este acela care rabdă ispită, că, iscusit făcându-se, va lua cununa vie­ții, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El».

Dacă pe acestea le cunoașteți, a zis Domnul, fericiți sunteți de le veți face. Acestuia slava în veci. Amin."

Sfântul Teodor Studitul, Proloage