Fragmente neodihnite (mai 2017)

publicat in Fragmente neodihnite pe 5 Mai 2017, 19:05

IubiÅ£ilor, să ne iubim unul pe altul, pen­tru că dragostea este de la Dumnezeu ÅŸi ori­cine iubeÅŸte este născut din Dumnezeu ÅŸi cunoaÅŸte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeÅŸte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a ară­tat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaÅ£ă să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi ÅŸi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăÅŸire pentru păcatele noastre. IubiÅ£ilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, ÅŸi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi ÅŸi dragostea Lui în noi este desăvârÅŸită. (...) Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu!, iar pe fratele său îl urăÅŸte, mincinos este. Pentru că cel ce nu iubeÅŸte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poa­te să-L iubească. Åži această poruncă avem de la El: cine iubeÅŸte pe Dumnezeu, să iu­bească ÅŸi pe fratele său.

1 Ioan 4, 7-12; 4,20-21

Trebuie să fim cât se poate de simÅ£itori faÅ£ă de nevoile celorlalÅ£i. Atunci vom deve­ni unul, ÅŸi binecuvântarea lui Dumnezeu va fi întotdeauna cu noi. Din belÅŸug.

Arhimandritul Sofronie, Din viaÅ£ă si din duh

O, fraÅ£ilor, nimica este mai bun decât dragostea lui Dumnezeu, când Domnul încălzeÅŸte sufletul cu iubire pentru Dumnezeu ÅŸi pentru aproapele.

Mare este mila Domnului: sufletul a cu­noscut pe Dumnezeu, pe Ceresc Tatăl său, ÅŸi plânge, ÅŸi se zbuciumă, de ce atât de mult am mâhnit pe Dumnezeu. Åži Domnul dă iertare greÅŸalelor, ÅŸi bucuria ÅŸi veselia de a iubi pe Făcătorul său, ÅŸi de a iubi pe aproapele, ÅŸi a plânge pentru el, doară Milostiv Domnul va lua tot sufletul la Sine, unde El a gătit loc prin patimile Sale pe cruce.

Cine a cunoscut desfătarea iubirii lui Dumnezeu, când sufletul este încălzit de har ÅŸi iubeÅŸte pe Domnul ÅŸi pe fratele său, acela va cunoaÅŸte în parte că „ÎmpărăÅ£ia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este” (Lc 17:21).

Fericit sufletul care a iubit smerenia ÅŸi lacrimile, ÅŸi a urât gândurile rele.

Fericit sufletul care a iubit pe fratele său, căci fratele nostru este viaÅ£a noastră.

Fericit sufletul care iubeÅŸte pe fratele: în el simÅ£it viază Duhul Domnului ÅŸi îi dă pace ÅŸi bucurie, ÅŸi plânge pentru întreaga lume.

Nu este fericire mai mare decât a iubi pe Dumnezeu din toată mintea ÅŸi inima, din tot sufletul, precum a poruncit Domnul, ÅŸi pe aproapele ca însuÅŸi pe sine. Iar când acea dra­goste este în suflet, totul îmbucură sufletul; dar când ea se pierde, omul nu află liniÅŸte, ÅŸi se tulbură, ÅŸi învinuieÅŸte pe ceilalÅ£i căci, chipurile, ei l-au scârbit, ÅŸi nu înÅ£elege că însuÅŸi este vinovat: a pierdut dragostea pentru Dumnezeu ÅŸi a osândit sau a urât pe fratele. Din dra­gostea pentru fratele vine har, ÅŸi prin dragostea pentru fratele se păstrează; dar de nu iubim pe fratele, nici harul lui Dumnezeu nu vine în suflet.

Cuviosul Siluan Athonitul, Pentru dragoste