Pe drumul Crucii împreună cu Hristos, spre ÃŽnviere
publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Aprilie 2017, 13:36
Cuvânt la Învierea Domnului
Venim spre taina noptii celei sfinte a Învierii Domnului după ce am trecut prin marea taină a suferinÅ£ei Lui, culminând cu răstignirea pe Cruce ÅŸi moartea. Gândindu-ne la Patimile ÅŸi Crucea Domnului, nu putem uita nici drumul până acolo făcut de El, Cel Unul din sânul Preasfintei Treimi, împlinind întru toate voia Tatălui ceresc. Iisus S-a identificat cu fiecare dintre cei în nevoi ÅŸi necazuri, precum ÅŸi în bucuriile vieÅ£ii, redând vederea la orbi, îndreptând pe cei gârbovi ÅŸi paralizaÅ£i, iertând ÅŸi înviind sufleteÅŸte pe cei biruiÅ£i de păcate grele, înviind morÅ£ii, aducând fiecăruia bucurii dumnezeieÅŸti, după care sufletul omului suferind ÅŸi singur tânjea. A adus lumină ÅŸi bucurie în inimile copiilor care Îl întâlneau, în inimile tinerilor care îÅŸi începeau viaÅ£a de familie, în casele ÅŸi vieÅ£ile celor păcătoÅŸi, precum ÅŸi ale celor ce se considerau mai virtuoÅŸi decât alÅ£ii, pe nimeni nu a uitat: pe cei săraci ÅŸi neînsemnaÅ£i; pe cei bogaÅ£i ÅŸi însemnaÅ£i, dar singuri cu bogăÅ£ia lor; pe cei înÅ£elepÅ£i după lume, dar neÅŸtiutori de Dumnezeu; pe cei bolnavi ÅŸi deznădăjduiÅ£i; pe cei văduvi ÅŸi orfani; pe cei flămânzi ÅŸi însetaÅ£i de cuvântul lui Dumnezeu. A luminat sufletele celor care căutau desăvârÅŸirea în Dumnezeu ÅŸi ale celor care căutau iubirea cea netrecătoare. În schimb S-a lăsat jignit, scuipat, bătut, batjocorit, provocat, luat în râs, ignorat, trădat, minÅ£it, vândut, încoronat cu spini, bătut în cuie si răstignit, împuns cu suliÅ£a, omorât, îngropat. Toate acestea pentru a lua asupra Lui toate ale noastre, precum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „că Hristos a murit pentru păcatele noastre...” (I Cor 15, 3).
Prin Cruce Dumnezeu Se apropie de noi, ni Se face cunoscut cum omul nu îsi putea închipui vreodată că Dumnezeu se va face. Se arată si ni Se descoperă smerit, jertfelnic si fără măsură de iubitor, atât de nemăsurat în iubirea Lui încât Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit stirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, si la înfaÅ£isare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, si încă moarte pe Cruce” (Filipeni 2, 6-8). În acelasi timp, prin Cruce Dumnezeu ajunge la noi si ne cunoaste prin ea. „Åži chemând la Sine mulÅ£imea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: «Dacă voieste cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-si ia crucea si să urmeze Mie.» (Mc 8, 34)”. S-a făcut ceea ce suntem, a luat crucea nostră si moartea si le-a transformat în binecuvântare si chemare prin ea la El, Cel care a purtat-o fără rusine. Ne cheamă si pe noi si ne cunoaste, ne măsoară oarecum dragostea faÅ£ă de El prin crucea pe care o avem de purtat, dar pe care să o purtăm în numele Lui, precum El a purtat-o pe a noastră în numele nostru, fără să se rusineze. „Åži cel ce nu-si ia crucea sa si nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine” (Mt 10, 38). Iată cum ne cunoaste iubirea si credinÅ£a în El. Aceasta a spus si tânărului care a venit să Îl întrebe ce îi lipseste pentru mântuire si pe care l-a îndrăgit din prima clipă: „Un lucru iÅ£i mai lipseÅŸte: Du-te, vinde tot ce ai ÅŸi dă-le săracilor ÅŸi vei avea comoară in cer; ÅŸi apoi, luând crucea, vino ÅŸi-Mi urmează Mie"(Mc 10, 21). Pe fiecare dintre noi ne cheamă spre a-I urma in purtarea crucii pentru El, precum El a purtat-o pentru noi.
Taina omului se oglindeÅŸte in taina Fiului lui Dumnezeu cel întrupat pe care incepem să o intrezărim ÅŸi să o inÅ£elegem împreună cu SfinÅ£ii Apostoli in pelerinajul Lui până la răstignire ÅŸi moarte, inÅ£elegând că inainte de toate taina aceasta inseamnă ascultarea desăvârÅŸită de Tatăl ceresc, ascultare prin care neamul omenesc este mântuit. Dar taina suferinÅ£ei ÅŸi răstignirii ÅŸi morÅ£ii lui Hristos se implineÅŸte in taina Învierii, pe care o inÅ£elegem ca împlinire desăvârÅŸită a iubirii dumnezeieÅŸti pentru noi, oamenii. Comuniunea de iubire a noastră cu Dumnezeu se reface in jertfa lui Hristos pe Cruce, care este semn veÅŸnic de iubire, semn absolut de iubire ÅŸi care se implineÅŸte in Înviere.
Atât cât am putut noi să Îl vedem ÅŸi să inÅ£elegem, duhovniceÅŸte, am călătorit cu Hristos pe calea Crucii, presărată cu toată răutatea ÅŸi răzbunarea de care omul este capabil, dezlănÅ£uite impotriva Lui din inimi rătăcite ÅŸi rănite de ură ÅŸi răzbunare, de neinÅ£elegere ÅŸi necunoaÅŸtere, de judecată ÅŸi aÅŸteptări nedrepte, ÅŸi am văzut ÅŸi inÅ£eles că singura Lui armă pe care a folosit-o in apărarea Sa a fost dragostea. Întru El ÅŸi cu El, de asemenea singura noastră armă cu adevărat rămâne dragostea, pe care El ne-o dăruieÅŸte ÅŸi prin Crucea
Sa o inrădăcinează ÅŸi in noi. Al nostru este să o facem să crească, urmând Lui, neruÅŸinându-ne de numele Lui.
Dacă El a purtat pentru noi, ÅŸi nouă ne-a cerut să ne purtăm sarcinile ÅŸi nepuÅ£intele unii altora, să ii vedem pe cei care se incovoaie sub greutatea vieÅ£ii lor. Să ne apropiem măcar de unul dintre miile ÅŸi milioanele de fraÅ£i ai noÅŸtri cu care se identifică Iisus, care au nevoie de ajutorul nostru pentru a-ÅŸi purta crucea, ÅŸi să ii punem umărul nostru sprijin, precum a făcut-o Simon din Cirene pentru Crucea Domnului căzut sub povara ei. Dacă Hristos a căzut sub povara Crucii Sale, ÅŸi noi vom cădea, ÅŸi noi vom suferi, ÅŸi alÅ£i mulÅ£i in jurul nostru. Dar ridicându-ne ÅŸi punând umărul unii pentru alÅ£ii, rând pe rând ne vom putea ridica, având ca singură armă dragostea, ÅŸi ea răstignită. Atât cât putem să o lăsăm să crească in noi prin dragostea lui Hristos prin care astăzi ne dezvăluie Taina Învierii Lui ca taină a învierii noastre.
Să ne bucurăm, iubiÅ£i fraÅ£i ÅŸi surori, cu toÅ£ii, căci iată sărbătorim omorârea morÅ£ii! Moartea ÅŸi-a găsit leacul! Domnul ÅŸi Mântuitorul nostru nu mai este in mormânt, a inviat ÅŸi a adus Lumina Învierii la tot omul care o caută ÅŸi o doreÅŸte, pe toÅ£i ne-a inviat prin Învierea Sa!
Hristos a Înviat !
Cu multă bucurie ÅŸi binecuvântare,