Credinţa care duce la unitatea românilor din diaspora

publicat in Din viaţa parohiilor pe 18 Decembrie 2016, 19:04

Sărbătoarea Catedralei Mitropolitane „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail” din Paris (5-6 noiembrie 2016)

Este ştiut faptul că Franţa şi, mai ales, Parisul, capitala sa, ocupă un loc deosebit în cultura română. E locul unde mulţi români de-a lungul vremii au poposit pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp pentru a se desăvârşi din punct de vedere intelectual. Însă, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Oraşul Luminilor românii găsesc şi o biserică în inima Cartierului Latin, nu departe de Sorbona, pentru a se ruga şi a se regăsi. De aceea hramul unei biserici este nu doar bucuria unei comunităţi parohiale, ci el pune în valoare sentimentul de împreună-slujire şi comuniune. Cu atât mai mult acesta îi aduce împreună pe enoriaşi în diaspora, unde biserica este, de regulă, cel mai cău­tat locaş, iar sărbătoarea bisericii vine să-i adune pe toţi românii în rugăciune în acelaşi locaş de cult.

Anul acesta hramul Catedralei Mitropolitane „Sfinţii Arhan­gheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris a fost sărbătorit printr-o serie de manifes­tări în perioada 5-6 noiembrie, care au cul­minat cu sfinţirea capelei catedralei săvârşită de un sobor de 8 ierarhi români, toţi din diaspora română. Alături de Înaltpreasfinţitul Iosif au slujit membrii Sino­dului mitropolitan (Preasfinţitul Siluan al Italiei, Preasfinţitul Timotei al Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Marc Nemţeanul şi Preasfinţitul Ignatie Mureşanul), împre­ună cu Înaltpreasfinţitul Serafim şi Preasfinţitul Sofian Braşoveanul – ierarhi din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord – şi Înaltpreasfinţitul Nicolae, Mitropoli­tul Ortodox Român al celor două Americi, mitropolie nou înfiinţată.

Manifestările au debutat sâmbătă, 5 noiembrie, la Catedrala Mitropolitană, unde filozoful Bertrand Vergely, profe­sor la Institutul Saint Serge, a susţinut o conferinţă cu titlul Transmiterea credinţei, în care a reliefat faptul că trebuie regăsi­tă dragostea de viaţă. „Lumea Îl aşteaptă pe Hristos, pe Mesia, trăit de oamenii simpli, locuiţi de Lumină şi care-şi reve­lează propria lor lumină. Există oameni ai Luminii care aşteaptă să fie descoperiţi de către ceilalţi. Când noi trăim ceea ce Biserica ne învaţă, credinţa îşi găseşte cel mai bun mijloc să fie exprimată. Cred că fiecare moment al vieţii noastre este expri­mat de credinţa Bisericii, întărite de practica liturgică a rugăciunii. De aceea, noi, oamenii, avem energia necesară pentru a înfrunta lumea şi greutăţile inerente şi ast­fel să găsim dragostea de viaţă şi Viaţa cea adevărată”, a mărturisit filozoful francez.

În cuvântul său, Înaltpreasfinţitul Nicolae a expus activitatea pastorală din cadrul Mitropoliei celor două Americi, arătând dimensiunea catehetică a acesteia. Rolul pe care îl are Biserica Ortodoxă pe continentul american este unul major în viaţa credincioşilor ei, deoarece „prin istoria ei este legată de comunitatea română. Încă de la începutul veacului trecut, de pe la 1905, găsim prima biserică ortodoxă a comunităţii române pe continentul american. Astăzi, aflându-ne la a cincea, a şasea generaţie de români care locuiesc în Statele Unite, Biserica Ortodoxă Română joacă un rol impor­tant pentru noi, întrucât activităţile sunt strâns legate de cateheză şi de moştenirea cul­turală a noastră, a românilor”.

La rândul său, Preasfinţitul Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, a adus în dis­cuţie o serie de probleme cu care se confruntă românii aflaţi în Peninsula Iberică şi necesităţile lor specifice. „Ne aflăm în faţa unei comunităţi române tinere în comparaţie cu cea din Statele Unite, spre exemplu. Dar e o comunitate foarte tânără nu doar pen­tru că suntem la prima generaţie, ci pentru că mulţi copii ai românilor veniţi în Spania și Portugalia în căutarea unui loc de mun­că sunt botezaţi în bisericile noastre orto­doxe. Ortodoxia este una tânără în întrea­ga Spanie, dacă e să privim si la celelalte comunităţi ortodoxe de aici, mă refer la cea greacă si la cea rusă. Episcopia noas­tră, înfiinţată în 2007, are în prezent 43 de parohii. Activităţile catehetice ocupă un loc important, ele arătând grija noastră faţă de tineri, viitorul Bisericii”, a sublini­at Preasfinţitul Episcop Timotei.

În continuare a fost săvârşită slujba Vecerniei Mari de către Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, în cadrul căreia sfintele moaşte pen­tru sfinţirea de a doua zi au fost puse pe Sfânta Masă din Catedrala Mitropolitană. După încheierea slujbei, corala catedralei „Sfinţii Arhangheli” a susţinut un concert de binefacere.

Slujba de sfinţire a capelei Catedralei Mitropolitane a fost săvârşită de cei 8 ie­rarhi prezenţi duminică, 6 noiembrie, înainte de Sfânta Liturghie. La slujbă au participat şi Excelenţa Sa, Luca Niculescu, ambasadorul României în Franţa, pre­cum şi Mioara Pituţ, Secretar I în cadrul aceleiaşi ambasade. Gramata de sfinţire a fost citită de Preasfinţitul Marc Nemţeanul, care a făcut un scurt istoric al catedralei şi a punctat importanţa hra­mului primit: Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfinţii Martiri Brâncoveni şi Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966), Arhiepiscop de San Francisco şi Shanghai, ce a slujit pentru o perioadă de câţiva ani în Paris (1951-1962), chiar în capela catedralei, pentru credincioşii ortodocşi sârbi.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice (Învierea fii­cei lui Iair şi vindecarea femeii bolnave de 12 ani) din cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Serafim a vorbit despre importanţa credinţei în viaţa enoriaşilor şi aşteptările lor de la preoţi şi ierarhi, făcând un portret atât Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Centrale şi Meridionale, cât şi al Părintelui Mitropolit Iosif. „De la un preot, cu atât mai mult de la un episcop, oamenii aşteaptă bunătate, aşteaptă blândeţe, aşteaptă înţelegere a neputinţei omeneşti. Toţi suntem oameni, toţi sun­tem neputincioşi, toţi avem nevoie de se­meni care să ne mângâie, să ne asculte. E nevoie şi de mustrare, fără îndoială. Dar mai întâi trebuie să fim cu toţii ascultaţi. Şi cine să ne asculte mai mult decât preotul nostru, episcopul nostru?”. Pe Părintele Mitropolit Iosif „îl cunoşteam foarte bine încă de pe timpul studiilor sale la Sibiu, când eu eram episcop-vicar acolo. Am ob­servat cât de angajat în misiune este, ceea ce ne-a asigurat în 1998 atât pe mine, cât şi pe cei ce făceau parte din colegiul elec­toral că cel mai potrivit episcop român al Parisului era tânărul arhimandrit Iosif Pop. A fost pentru mine însumi o mare bucurie că imediat după ce l-am instalat aici la Paris, la episcopie, a început să facă misiune în toată această parte Europei, colindând pa­rohiile din vremea aceea şi înfiinţând alte parohii. A fost o misiune care i-a uimit pe toţi! Un succes deosebit tocmai pentru că în această misiune a sa Înaltpreasfinţitul Iosif nu avea nimic, nu avea loc să-şi plece capul, după cum spune Evanghelia, dar a făcut o lucrare care a cucerit lumea”.

În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul Răzvan Ştirb a fost hirotonit diacon pe seama parohiei ortodoxe române din Nisa. La finalul slujbei, Părintele Mitropolit Iosif a mulţumit oaspeţilor, tuturor credinciosilor pentru că au participat la aceste zile de săr­bătoare ale Catedralei Mitropolitane, arhitecţilor implicaţi în restaurarea cape­lei catedralei si tuturor celor ce s-au oste­nit pentru buna organizare a hramului. Au fost oferite daruri arhiereilor participanţi, preoţilor slujitori ai catedralei, precum si Excelenţei Sale, domnului Ambasador Luca Niculescu. Acesta, în cuvântul de mulţumire, a punctat importanţa cuvân­tului unitateîntre Biserica Ortodoxă si am­basada României în Franţa pentru ca ro­mânii din diaspora să fie cât mai bine slujiţi.

„Sunt foarte emoţionat si bucuros să mă aflu astăzi aici, în această zi de două ori im­portantă: dimineaţă la sfinţirea capelei si apoi la această frumoasă Liturghie cu oca­zia hramului catedralei. E nevoie de credinţă, e nevoie de biserică si e nevoie de unitate pentru ca identitatea româneas­că pe care o promovăm să continue să exis­te. Îl asigur pe Înaltpreasfinţitul Serafim că stim cât de binecuvântaţi suntem că-l avem pe Înaltpreasfinţitul Iosif aici, alături de noi”, a conchis Excelenţa Sa.

După săvârsirea Sfintei Liturghii, toţi credinciosii au trecut prin altarul capelei nou sfinţite, iar după aceea au participat la o agapă frăţească.