Sfântul Ioan Maximovici, 50 de ani de la adormirea întru Domnul
publicat in Eveniment pe 3 Septembrie 2016, 21:17
Acum 50 de ani, în ziua de 2 iulie 1966, trecea la viaÅ£a veÅŸnică, în oraÅŸul Seattle, părintele nostru între sfinÅ£i Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai, Paris ÅŸi San Francisco. Anul acesta, iată, Biserica Rusă ÅŸi întreaga Biserică a lui Hristos au prăznuit 50 de ani de la adormirea întru Domnul a fericitului ierarh.
La catedrala nouă din San Francisco, aflată sub omoforul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, bucuria acestui praznic a început de joi, 30 iunie, când, după săvârÅŸirea acatistului sfântului dinaintea raclei cu cinstitele sale moaÅŸte aÅŸezată în mijlocul catedralei, a început simpozionul „Sfântul Ioan – o moÅŸtenire vie”, care a fost deschis cu un cuvânt al PreasfinÅ£itului Părinte Peter de Cleveland, care l-a cunoscut pe sfântul ierarh pe când era copil ÅŸi îl ajuta pe acesta în sfântul altar.
Lucrările simpozionului au continuat vineri, 1 iulie, după Dumnezeiasca Liturghie. Cei prezenÅ£i au avut bucuria de a asculta mărturiile doamnei preotese Maria Potapova, soÅ£ia părintelui Victor Potapov, paroh la biserica rusă din Washington D.C., parohie înfiinÅ£ată de însuÅŸi Vlădica Ioan. MatuÅŸka Maria a mărturisit că era fermecată de sfântul, de felul în care acesta reuÅŸea să comunice cu copiii la nivelul lor, foarte cald. Copilă fiind, dorea să se afle mereu lângă Vlădica. A dat apoi mărturie despre lucrarea Sfântului Ioan în viaÅ£a catedralei ÅŸi în misiunea pe care o desfăÅŸoară Saint John’s Academy părintele Serge Kotar, directorul acestei ÅŸcoli aflate sub oblăduirea sfântului ierarh. DeÅŸi nu l-a cunoscut personal pe Sfântul Ioan, viaÅ£a ÅŸi lucrarea i-au fost adânc înrâurite de acesta, la aflarea sfintelor moaÅŸte ale căruia a luat parte personal.
Mărturia ce a urmat a fost cea a lui Vladimir (Volodia) Krassovsky, care s-a născut în Thailanda din părinÅ£i refugiaÅ£i. AceÅŸtia au emigrat apoi în America, astfel că Volodia l-a întâlnit pe Sfântul Ioan la San Francisco în jurul anului 1950. A slujit apoi ani buni cu Vlădica, dimpreună cu alÅ£i 30 de copii. Avea bucuria ca, de ziua numelui sfântului ÅŸi de ziua propriului său nume, să doarmă la orfelinatul aflat sub oblăduirea Vlădicăi. Vladimir a dat totodată o mărturie inedită despre sfântul ierarh, pe care îl cunoÅŸtea foarte bine; acesta, pe care mulÅ£i îl considerau neîngrijit, avea o rânduială de igienă personală ireproÅŸabilă: făcea duÅŸ în fiecare dimineaÅ£ă, îÅŸi rânduia cu grijă părul, însă, având un păr dificil ÅŸi purtând camilafcă, pe care o punea ÅŸi o scotea de mai multe ori pe zi, părul i se ciufulea degrabă.
Părintele Victor Potapov a mărturisit că, deÅŸi nu a avut bucuria de a-l cunoaÅŸte personal pe Vlădica, a avut parte din plin de prezenÅ£a ÅŸi binecuvântările acestuia în viaÅ£a sa.
Cea din urmă mărturie a fost aceea a lui Serghei Kalfov, care s-a aflat cu Vlădica Ioan la Seattle în ultimele ore din viaÅ£a acestuia, fiind singurul băiat de altar care a fost prezent la cea din urmă Liturghie săvârÅŸită de sfântul ierarh pe acest pământ. Tatăl lui Serghei – care era citeÅ£ul Sfântului Ioan la Shanghai, hirotesit la vârsta de 16 ani – ÅŸi domnul KruÅŸov au intrat în chilia sfântului când au auzit căzătura (după săvârÅŸirea DumnezeieÅŸtii Liturghii în ziua de 2 iulie 1966, sfântul ierarh s-a retras puÅ£in în chilia sa, urmând să plece apoi la spital pentru a cerceta niÅŸte bolnavi). Sfântul Ioan a adresat cele din urmă cuvinte tatălui lui Serghei Kalfov: „Nu m-am mai simÅ£it niciodată astfel”. Apoi l-a binecuvântat ÅŸi a plecat la Domnul.
La masa rotundă care a urmat ÅŸi unde cei prezenÅ£i au putut adresa întrebări invitaÅ£ilor, au luat parte ÅŸi părintele Stephen, Peter Ionin ÅŸi Lidia Nicolaevna. Ultimii doi, soÅ£ ÅŸi soÅ£ie, au crescut în Shanghai la orfelinatul „Sfântul Tihon”, înfiinÅ£at de sfântul ierarh. Peter spune: „Pur ÅŸi simplu nu era un om din această lume. L-am iubit, l-am preÅ£uit ÅŸi ne-am rugat lui”.
La încheierea simpozionului, credincioÅŸii s-au îndreptat spre catedrală pentru privegherea praznicului.
A doua zi, 2 iulie, Dumnezeiasca Liturghie a praznicului a început la ora 9, în prezenÅ£a a 10 ierarhi, în jur de 20 de preoÅ£i ÅŸi 10 diaconi. AÅŸa cum Vlădica ne-a lăsat cuvânt: „DeÅŸi am murit, sunt viu!”, prezenÅ£a sa a fost întru totul simÅ£ită, în adâncimea slujirii, atenÅ£ia rugăciunii, delicateÅ£ea miÅŸcărilor clerului, bucuria luminoasă de pe chipurile celor prezenÅ£i, ÅŸi mai cu seamă în împărtăÅŸirea cu Sfintele ÅŸi DumnezeieÅŸtile Taine. Cu adevărat, acesta a fost un ospăÅ£ al credinÅ£ei dăruit nouă de Domnul prin slujitorul său credincios, sfântul arhiereu Ioan.
„Cuvine-se dar ca Cerurile să se bucure ÅŸi pământul să se veselească, căci evlaviosul ierarh al lui Dumnezeu mijloceÅŸte deschis pentru noi, păcătoÅŸii, dinaintea Celui care are cerul drept altar ÅŸi pământul aÅŸternut picioarelor Sale. Nu aceasta este ziua în care Domnul l-a făcut vrednic de cununa nestricată a sfinÅ£eniei, ci el se bucură de aceasta din ziua în care a intrat în cămările cele cereÅŸti. Să ne înfruptăm toÅ£i din acest ospăÅ£ al credinÅ£ei dimpreună cu întreaga Biserică ÅŸi să dăm slavă Proniei dumnezeieÅŸti celei pline de iubire, care la clipa cuvenită a ridicat un asemenea stâlp al credinÅ£ei!” (din lauda citită în ziua canonizării sfântului ierarh Ioan, cf. Bernard Le Caro, Sfântul Ioan de Shanghai ÅŸi vremea sa, 2016, în curs de apariÅ£ie).