Sfântul Efrem cel Nou

Când oamenii își deschid inima afli mul­te taine, e o lume nouă, o lume duhovniceas­că, plină de minuni, dar și de greutăți, de îm­pliniri, dar și de ispite, toate însă îți dau putere să mergi înainte, să te întărești și să-i întărești și pe ceilalți. Te încarci cu harul sfinților care te uimesc zi de zi cu minunile pe care le fac și dai din acest har celor care sunt risipiți și deznădăjduiți, primești în dar bucu­rie de la sfinți și dai mai departe în dar celor care caută.

Așa s-a întâmplat cu Sfântul Efrem cel Nou arătat, care, de când a venit la noi la Paraclis, prin papucul care a stat în picioarele sale, dar și prin mica bucățică de sfinte moaște pe care o avem la închinare, face minuni necontenit. O tânără căsătorită de mai mulți ani nu reușea să aibă prunci și și-a destăinuit această dure­re; am îndrumat-o să facă Acatistul Sfântului Efrem și să nu piardă nădejdea. Zis și făcut, acea tânără a revenit după câteva luni la noi la mănăstire și, cu o bucurie nespusă, ne-a spus că era însărcinată și aștepta un băiețaș. Eu ui­tasem ce i-am zis și, în curiozitatea mea, am întrebat-o cum a făcut... Tânăra, cu un entu­ziasm de nedescris, mi-a zis că a făcut acatis­tul Sfântului Efrem Sirul timp de 40 de zile și așa a binecuvântat-o Dumnezeu. Vă mărturi­sesc că nu am putut să mă abțin și i-am des­tăinuit acelei tinere că Sfântul Efrem Sirul e un sfânt călugăr și pustnic din secolul IV, altul decât Sfântul Efrem cel Nou, care ajută feme­ile să aibă prunci, la care am primit un răspuns vrednic de paginile unui pateric: „Părinte! Or fi vorbit sfinții între ei ca să mă ajute, ei au linie directă, dar acum trebuie să fac 40 de acatiste și la Sfântul Efrem cel Nou, ca să-i mulțumesc de «intervenție»”.

Ne-a mai surprins o dată Sfântul Efrem când o tânără căsătorită, care își dorea din ini­mă un prunc, după ce s-a rugat necontenit, a rămas însărcinată; însă, în a treia lună de sar­cină, la un control de rutină, medicii i-au spus că a pierdut sarcina și că nu mai are șanse să rămână însărcinată, datorită unor complicații. Durerea a fost de nedescris, mai ales când am asistat la acele lacrimi care curgeau din ochii bietei tinere care, în fața raclei Sfântului Efrem de la noi de la mănăstire, zicea: „De ce mi-ai dăruit un prunc ca să mi-l iei înapoi... oare cu ce ți-am greșit?”.

Nu pot să ascund faptul că am rămas bul­versat, nu îndrăzneam să cer sfântului o minu­ne, mă întrebam dacă oare el nu vede, oare chiar nu știe? S-a întâmplat că acea tânără a revenit după un timp împreună cu soțul la mănăstire și, cu lacrimi în ochi, au alergat la Sfântul Efrem să-i mulțumească. După ce pierduse sarcina, acea tânără tot creștea în greutate și își cam fă­cea probleme, avea grețuri, burta se tot mărea... nu înțelegea ce se întâmplă; mergând la me­dic, s-a descoperit că era însărcinată în luna a șasea, că nu pierduse sarcina, iar pruncul era sănătos. Medicii nu și-au putut explica feno­menul, au zis că e de la Domnul. Am avut bu­curia să botez acel prunc, astăzi familia este una împlinită și foarte credincioasă.

Ar fi păcat să ascund și minunea cu acea doamnă care, atunci când a rămas însărcina­tă cu al patrulea prunc, a fost dată afară din casă de soțul ei, care zicea că nici pe cei trei prunci pe care-i aveau deja nu poate să-i creas­că, de unde să găsească bani pentru un al pa­trulea? Unde să meargă sărmana femeie? A venit la mănăstire, a plâns mult la racla Sfântului Efrem, apoi, vorbind pe la biserică, s-a găsit o creștină la care a mers să stea, iar în ceea ce privește restul a zis „că va avea grijă Sfântul Efrem, eu nu-mi pierd nădejdea”.

Åži pe acea femeie am revăzut-o la biseri­că, de data aceasta împreună cu soțul, au ve­nit să-i mulțumească Sfântului. Când s-a năs­cut pruncul, ceva s-a schimbat în inima acelui bărbat, a plâns mult, lacrimi pe care nu le-a avut o viață întreagă, și dintr-odată s-a schim­bat, erau din nou împreună. Astăzi au cinci prunci, și nu mă îndoiesc că Sfântul Efrem face în continuare minuni cu familia lor.

Trebuie să vă mărturisesc că la noi la Paraclis avem și mai mulți prunci care poartă numele de Efrem sau Efremia și aceasta dato­rită altor minuni care s-au întâmplat în fami­liile celor care l-au descoperit pe sfânt. Vă voi spune doar una, pe care am trăit-o îndeaproa­pe. Una dintre doamnele de la biserică a ră­mas însărcinată datorită rugăciunilor Sfântului Efrem; bucuria însă a fost tulburată și de o grea încercare atunci când, la primul control, a fost diagnosticată cu tuberculoză avansată, iar tratamentul punea în pericol viața pruncu­lui. A trebuit să renunțe și la un pelerinaj în Grecia la care se înscrisese ca să poată să mear­gă la Nea Makri, la Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou. Dar oare ne lasă sfântul? Mămica s-a vindecat, iar micuța Efremia, care s-a născut perfect sănătoasă, nu lipsește duminica de la Liturghie și se împărtășește de fiecare dată.

Multe familii și-au regăsit liniștea sufle­tească, pacea, echilibrul și dragostea care ade­sea le lipsea după ce l-au descoperit la mănăs­tire pe Sfântul Efrem. Pe mulți dintre cei care aleargă cu nădejde și credință îi ajută sfântul atât de discret, în cele mai grele clipe, încât ră­mâi uimit.

Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui!

Sfinte Mare Mucenice Efrem, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Arhimandrit Atanasie, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Roma