Cuvânt la Învierea Domnului

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „Nu este cu putinţă să existe o viaţă omenească lipsită de durere, dar nici lip­sită de bucurie”. Prin acest cuvânt al său, Sfântul Ioan ne încredinţează că dacă ne încearcă viaţa cu durere, vom gusta ne­apărat şi din bucurie. Şi invers! Dacă avem parte de bucurie, vom trece negre­şit şi printr-o oarecare durere. Psalmistul David ne spune şi el: „cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera”.Aceasta este structura vieţii pământeşti a omu­lui de după cădere, o îmbinare dintre durere şi bucurie. Însă, totul se va schim­ba în Împărăţia Cerurilor, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”.

Oricât am încerca să acceptăm gân­dul că durerea şi întristarea fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, totuşi, fiind chemaţi de Dumnezeu la desăvârşire, do­rim şi năzuim după o viaţă mereu ferici­tă încă de aici, de pe pământ, o viaţă pli­nă de bucurii, fără dureri de niciun fel şi lipsită de întristări. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că este cu putinţă să trăim o astfel de viaţă, însă ne avertizează că nu o putem avea fără efort, fără osteneală asumată. Iată ce spune el: „Dacă am vrea să ne bucurăm necontenit, avem o mulţime de prilejuri. Dacă îmbrăţişăm virtutea, ni­mic nu va putea să ne întristeze. Virtutea dă nădejde de nezdruncinat celor ce o prac­tică, îi face plăcuţi lui Dumnezeu, cu nume bun înaintea oamenilor şi-i umple de bucu­rie nespusă. Chiar dacă virtutea cere oste­neală pentru săvârşirea ei, totuşi umple con­ştiinţa de multă bucurie, face atâta plăcere sufletului câtă nici un cuvânt n-o poate în­făţişa”.Aşadar, ni se propune experienţa gustării dintr-o bucurie de lungă durată, însă dobândită numai prin efort şi prin lucrarea virtuţilor creştine.

Dragii mei, vorbim despre bucurie şi cred că nu înţelegem îndeajuns ce în­seamnă acest cuvânt. Vă invit să desco­perim împreună şi să pătrundem în în­ţelesurile adânci ale acestuia.

Cuvântul BUCURIE provine din gre­cescul haris (ftapig), care se traduce prin har. La început, harisera folosit în impe­rative de genul: bucură-te! – haire (xaps), sau bucuraţi-vă! – hairete (xaipere). Era un îndemn la bucurie. Cu timpul, însă, s-a banalizat şi s-a transformat într-un simplu salut. Dar Sfântul Apostol Pavel, când foloseşte acest cuvânt, îi redă sen­sul profund, acela de bucurie în Domnul. În a doua sa Epistolă către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe corinteni: „Fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, tră­iţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”. În cea de-a doua parte a ver­setului, Sfântul Apostol Pavel explică şi sensul îndemnului său la bucurie, adică propune acea bucurie care vine de la Dumnezeul dragostei şi al păcii. Aşadar, vedem că termenul de bucurie conţine şi ideea de plinătate, de desăvârşire, pe care nu o putem avea decât de la Dum­nezeu. Bucuria este o realitate a prezen­ţei lui Dumnezeu în sufletul omului şi se constituie ca un dar al Său pentru noi. Orice bucurie care nu este înrădăcinată în Dumnezeu este de foarte scurtă dura­tă şi intensitate. Este doar o imitaţie a bu­curiei celei adevărate care ne vine, repet, doar de la Dumnezeu – El este singurul izvor al bucuriei şi al harului.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne dă şi el mărturia cuvintelor Domnului nostru Iisus Hristos, adresate ucenici­lor Săi: „Acestea vi le spun, ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voas­tră să fie deplină (...) Iarăşi Mă veţi ve­dea şi se va bucura inima voastră şi bu­curia voastră nimeni n-o va lua de la voi”, descoperindu-ne în mod limpede că El, Hristos, este izvorul bucuriei. Sfântul Apostol Pavel ne transmite şi el starea sa de bucurie şi de mulţumire, îndemnându-ne: „Bucuraţi-vă şi iarăşi zic, bucuraţi-vă”,„Totdeauna să vă bucuraţi, neîncetat să vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi”.

În această zi, aflăm tot de la Sfântul Ioan Gură de Aur că Dumnezeu pe unii din­tre noi îi miluieşte, pe alţii îi răsplăteşte, unora le dăruieşte şi altora le plăteşte. Pe toţi ne cheamă Dumnezeu să ne bucurăm şi să gustăm din ospăţul credinţei, pen­tru că: Hristos a Înviat! Iar noi, cei care am primit din plin harul dumnezeiesc, tre­buie să dăm mărturie, nu din mintea sau din ştiinţa noastră, ci din credinţa, trăirea şi convingerea noastră că Hristos: Cu Adevărat: a Înviat!

Vă urez să petreceţi sărbători cu multă bucurie şi să vă veseliţi, iar prezenţa lui Hristos cel Înviat să vă mângâie sufletele mereu, acum şi pururea şi în vecii vecilor!

HRISTOS A ÎNVIAT!

† Episcopul Timotei al Spaniei si Portugaliei