Despre Avva Sisoe
publicat in Cuvânt filocalic pe 4 Aprilie 2016, 04:57
Puterea de a distinge prezenÅ£a ispititoare a diavolului ÅŸi a identifica ÅŸiretlicurile acestuia în tumultul vieÅ£uirii pătimaÅŸe este cu siguranÅ£ă caracteristică oamenilor înduhovniciÅ£i, care au căutat cu adevărat să înÅ£eleagă ce e răuÅŸi ce e bine,în opoziÅ£ie cu ce îmi placeÅŸi ce nu îmi place,cu ce vreau ÅŸi ce nu vreau.Mântuitorul ÎnsuÅŸi ne-a purtat spre această claritate a distingerii printr-o Evanghelie pe cât de profundă, pe atât de limpede.
NobleÅ£ea acestei simplităÅ£i duhovniceÅŸti se regăseÅŸte, printre atâtea ÅŸi atâtea alte exemple, ÅŸi în atitudinea avvei Sisoe cel Mare faÅ£ă de un ucenic lovit de patima răzbunării. Patericul egipteanne spune că la acest mare trăitor al pustiei, nevoitor la cumpăna secolelor IV ÅŸi V, a venit la un moment dat un frate din cale afară de mâhnit. Era cuprins de o frământare ce nu îi dădea pace de ceva vreme ÅŸi se destăinui bătrânului, spunându-i tulburarea aceasta. Un alt frate ce îÅŸi căuta, asemenea lui, liniÅŸtea în jurul părintelui i-a făcut o oarecare nedreptate. Åži nu numai că era supărat pentru aceasta, dar îl cucerise gândul răzbunării, pe care era hotărât să o săvârÅŸească. Bătrânul l-a sfătuit cuminte să renunÅ£e la gândul răzbunării ÅŸi să îl ierte pe celălalt frate, uitând nedreptatea, dar în zadar. Fratele jignit era cu totul hotărât să îÅŸi facă dreptate cu propriile-i puteri. Văzând o îndârjire atât de mare, Avva Sisoe nu se mai osteneÅŸte în lupta cu gândul pătimaÅŸ al fratelui, ci îi propune la despărÅ£ire să se roage împreună. „Dumnezeule”, spune în rugăciune avva, „noi nu mai avem nevoie de purtarea Ta de grijă, că ne facem singuri izbândă”.Åži, auzind cuvintele acestea, tânărul s-a smerit, ÅŸi-a înmuiat sufletul în înÅ£elepciunea rugăciunii părintelui său duhovnicesc ÅŸi a căzut la picioarele acestuia zicând: „Nu mă mai judec cu fratele meu, iartă-mă, avvo.