Violența, „tradiție” de familie

Expunerea la necazuri la o vârstă fragedă afectează creierul ÅŸi organismul copiilor. Traumele din copilărie sunt marcate de abu­zul fizic sau emoÅ£ional, de violenÅ£ă verbală, neglijenÅ£ă emoÅ£ională sau fizică, separarea tem­porară sau divorÅ£ul părinÅ£ilor, traiul alături de un părinte bolnav mental, dependent de alco­ol sau alte substanÅ£e. ExperienÅ£ele traumati­zante din copilărie sunt cea mai mare ameninÅ£are nerezolvată a sănătăÅ£ii publice cu care se confruntă în prezent populaÅ£ia, deoa­rece traumele timpurii afectează sănătatea in­dividului de-a lungul vieÅ£ii (boli pulmonare, depresie, riscul sinuciderii – 65% din pacienÅ£ii din spitalele de psihiatrie au suferit traume în copilărie). Trauma poate sfărâma credinÅ£ele interioare, dar înÅ£elegând amintirea ÅŸi acordându-i semnificaÅ£ii adecvate putem dezvolta me­canisme de adaptare ÅŸi crearea unui univers emoÅ£ional de supravieÅ£uire.

„Bătaia e ruptă din rai”, „Unde dă mama, creste",sunt credinÅ£e familiale disfuncÅ£ionale. Fiecare copil are nevoie de un loc sigur, armo­nios, în care să se dezvolte echilibrat. Copiii abuzaÅ£i acasă devin adulÅ£i cu lipsuri emoÅ£ionale grave, care îÅŸi pot răni la rândul lor copiii. La copii, nu toate rănile sunt vizibile. Prin cuvin­te poÅ£i lovi sau poÅ£i mângâia un copil. Expre­sii de genul: „Nu esti bun de nimici”, „Mi-e rusine cu tinei" „Mai bine nu te făceami”, „Cum de X-ulescu a putut să ia o notă mai mare si tu nu?" sunt gloanÅ£e pentru suflet ÅŸi minte, care ucid. Modul în care vorbim cu copilul deter­mină tonul vocii lui interioare. Efectele nega­tive ale violenÅ£ei verbale pot fi atât fizice (migrene, bâlbâieli, ulcer, constipaÅ£ie, indiges­tie), cât ÅŸi psihice (stimă de sine redusă, hiper­sensibilitate, depresie, anxietate, insomnii, iritabilitate, autoagresiune, comportament agresiv, tentative de suicid, abuz de droguri sau alcool).