Cuvânt pentru o Ortodoxie trăită autentic

A.I.:Dragă Virgil, te rugăm să ne împărtăsesti câte ceva din experienÅ£a ta la revis­ta Familia Ortodoxă:întâi de toate, care sunt temele majore pe care revista simte ne­voia să le abordeze?

V.Ghe.:Cea mai importantă este trezirea la o viaÅ£ă ortodoxă autentică, în care să iei foarte în serios mesajul Evangheliei. În sensul că problematizezi permanent, te întrebi în ce măsură asculÅ£i, în ce măsură urmezi si te implici în viaÅ£a bisericească, nu ca într-un fel de anexă a vieÅ£ii tale, ci ca în partea esenÅ£ială a acesteia. Abordarea crestină este una fundamentală, ea schimbă totul, schimbă întreaga definiÅ£ie a ta în lumea aceasta, si dacă nu privim lucrurile asa, călcăm porunca Mântuitorului, Care a zis: „CăutaÅ£i mai întâi ÎmpărăÅ£ia cerurilor si toate celelalte se vor adăuga vouă” A căuta ÎmpărăÅ£ia cerurilor înseamnă să ne asezăm în această gândire, că Evanghelia este cea care ne luminează, că Hristos e cel mai important în viaÅ£a noas­tră. M-a impresionat cuvântul Părintelui Porfirie, care zicea că aÅŸa cum o iubită îÅŸi strigă numele iubitului ei, aÅŸa ÅŸi noi trebu­ie să repetăm mereu numele lui Hristos. Asta înseamnă să-L iubeÅŸti pe Hristos. Noi spunem: da, Îl iubim pe Hristos, dar Îl iubim noi oare pe Hristos? Părintele Arsenie Muscalu, într-un cuvânt pentru Fami­lia Ortodoxă,arăta ce înseamnă legătura noastră cu Hristos: orice poruncă fac, o fac pentru că Hristos a spus aÅŸa. Å¢in post pentru că Hristos a spus că postul e impor­tant, mă rog sau fac milostenie pentru că Hristos a spus asta, întorc obrazul pentru că Hristos a spus să întorc obrazul, adică în orice fac mă raportez la Hristos ÅŸi mă întreb: lui Hristos i-ar plăcea lucrul aces­ta? Åži atunci, dintr-odată, sunt într-un raport cu un Dumnezeu Care este foarte personal, Care este prezent în viaÅ£a noas­tră, dar aÅŸteaptă ca ÅŸi noi să-I simÅ£im pre­zenÅ£a ÅŸi să o actualizăm permanent în con­ÅŸtiinÅ£a noastră. Că degeaba El este prezent, pentru că El nu dă buzna în conÅŸtiinÅ£a noas­tră. El e prezent de la Botez, dar nu dă buz­na în conÅŸtiinÅ£a noastră. Åži atunci noi tre­buie să facem efortul de a-L simÅ£i; e un efort de a ne elibera de strânsorile, de legă­turile ÅŸi de condiÅ£ionările lumii pentru a trăi cu Hristos. Asta nu înseamnă o viaÅ£ă contorsionată, pietistă, o religiozitate bol­navă, ci dimpotrivă, înseamnă o viaÅ£ă foar­te firească. Zicea părintele Rafail că Orto­doxia este firea omului în măsura în care, în familiaritatea asta a relaÅ£iei cu Dumne­zeu, sunt firesc, sunt aÅŸa cum ar trebui să fiu. Nu e nimic forÅ£at în credinÅ£a mea. VeÅ£i vedea oameni care se apropie greÅŸit ÅŸi ajung să se forÅ£eze. Dar asta nu este plăcut lui Dumnezeu, pentru că stricăm firea. Silin­Å£a noastră este de a ne apropia de Dumne­zeu fără să ne stricăm firea, căci dacă o facem aÅŸa cum trebuie firea noastră creÅŸte ÅŸi se realizează conform planului ei origi­nar.

A.I: La ce te referi, concret, când spui contorsionaresau stricare?

V Ghe.: Oamenii îÅŸi formează o anu­mită imagine asupra credinÅ£ei ÅŸi intră în haina respectivă ca să pară sau să dea sea­ma în faÅ£a conÅŸtiinÅ£ei celorlalÅ£i că ei într-adevăr sunt credincioÅŸi. Åži sunt anumi­te gesturi pe care Å£i le însuÅŸeÅŸti, dar care nu simÅ£i că sunt ale tale. E o anumită vesti­mentaÅ£ie pe care Å£i-o însuÅŸeÅŸti ÅŸi ea nu e a ta, nu e firească pentru tine. Eu le spun de multe ori fetelor: îmbrăcaÅ£i rochii frumoa­se, cu flori, colorate, că sunteÅ£i tinere... de ce vă îmbrăcaÅ£i în negru? Nu ÅŸtiu dacă asta este marca credinÅ£ei, să te închizi. Trebuie să fii luminos. Când ai o problemă, când eÅŸti la o anumită vârstă, când vrei să te în­chizi pentru lume sau porÅ£i doliu, înÅ£eleg, dar altfel de ce s-o faci? Când oamenii vin la biserică, se forÅ£ează să intre în proiectul pe care cred ei că-l reprezintă Ortodoxia. CeilalÅ£i, văzându-i, spun că asta este o cre­dinÅ£ă bolnavă. Dar ei nu vorbesc despre credinÅ£a ortodoxă, ci despre credinÅ£a omu­lui aceluia. Dar ei nu ÅŸtiu că acela nu este ortodox. Ortodoxia înseamnă realizarea deplină a ta în lumea aceasta, potrivit firii tale. Dumnezeu nu stâlcește firea.

A.I: În ce fel, deci, trebuie să trăim Ortodoxia în mod sănătos?

V.Ghe.: Primul si cel mai important lu­cru mi se pare să reactualizăm sau să recâștigăm o viaÅ£ă ortodoxă autentică. Să trăim firesc Ortodoxia, să avem o viaÅ£ă duhovni­cească în care să punem accentul pe tot ce înseamnă apropiere de Dumnezeu si un program de viaÅ£ă duhovnicească, zicea pă­rintele Teofil Părăian, fără de care nu pu­tem înainta; o lectură duhovnicească ca să ne punem pe frecvenÅ£a lucrării harului, pen­tru că prin cuvintele respective (cum sunt cele din Filocalie),scrise de niște oameni cu viaÅ£ă sfântă, primești cuvântul lui Dumnezeu. Spunea părintele Teofil: când citești Evanghelia, vorbeste Dumnezeu cu tine, și când te rogi vorbești tu cu Dumnezeu – pri- mești cuvântul acela și el este cuvânt cu pu­tere. Cuvântul e o energie. Una e să citesc un ziar, alta să citesc Evanghelia si alta Filocalia,unde sunt cuvintele unor oameni care au trăit în Duhul Sfânt și cuvintele lor sunt cuvintele harului. Acele cuvinte devin lucrătoare, și dacă nu le înÅ£elegi acum, le vei înÅ£elege mai târziu. Citește, citește, că min­tea se sfinÅ£ește. Dar noi ne plictisim și sun­tem atrași de alte izvoare și mergem către lumea media, care ne dă sentimentul că ne eliberează, dar este un sentiment fals. Din punctul meu de vedere, este calea cea lar­gă, care nu poate duce la ÎmpărăÅ£ia ceruri­lor. Pentru că ea ne înstrăinează de noi înșine. În această abordare a vieÅ£ii crestine, mi se pare esenÅ£ială experienÅ£a aceasta du­hovnicească a spovedaniei si mai cu seamă a împărtăsaniei cu Trupul si Sângele lui Hristos. Pentru că spune El Însusi: cine nu mănâncă trupul Meu și nu bea sângele Meu nu va avea viaÅ£a de veci. Trupul Meu este adevărata mâncare și sângele Meu este ade­vărata băutură. Lucrurile sunt clare. Ce mâncare este? Este mâncare dumnezeias­că, ne îndumnezeim, se îndumnezeieste mintea. Ca să ajungem aici trebuie să ne curăÅ£im cât putem. Nu pot spune că sunt nevrednic si în acelasi timp să rămân în ne­vrednicia mea șase luni ca să mă împărtășesc. Păi înseamnă că eu nici nu vreau să devin vrednic! Dar ce ai făcut ca să fii vred­nic în perioada aceasta? Cred într-o cură­Å£ire a minÅ£ii, cât se poate de deasă, de bu­ruienile care răsar în ea, pentru a o pregăti să-L primească pe Hristos. Aceste lucruri sunt esenÅ£iale. Oamenii trebuie să vadă cu adevărat ce este Ortodoxia. Oamenii care gustă harul nu mai pot să plece usor de la el. Când un om pleacă usor, înseamnă că n-a gustat, n-a avut experienÅ£a harului. Sigur, avem căderi, avem rătăciri, dar când ai gustat harul, strigă ceva în tine. Adică stii că ai plecat de la Tatăl tău. De aceea le spun părinÅ£ilor: creșteÅ£i-vă copiii în această lu­crare a harului, ca mai târziu să simtă nos­talgia acelor clipe trăite în har, în lucrarea lui Dumnezeu, în pace, în armonie. Dacă nu, ce-o să rămână? Ce amintire, ce moștenire le lăsaÅ£i copiilor vostri?