Pregătirea Sfântului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe

Propunerile con­crete pentru pregătirea unui Sinod al întregii Biserici Ortodoxe s-au făcut însă abia după Primul Război Mondi­al. Astfel, Patriarhul Ecumenic Meletie al IV-lea (1921-1923) a convocat, între 10 mai ÅŸi 8 iunie 1923, la Constantinopol / Istanbul un congres panortodox. Printre altele, acest congres a discutat ÅŸi convocarea unui Sinod în anul 1925, pentru aniversarea a 1600 de ani de la primul Sinod Ecumenic. Se cuvine menÅ£ionat ÅŸi faptul că acest con­gres a propus îndreptarea calendarului iuli­an, astfel că majoritatea Bisericilor Ortodo­xe au îndreptat calendarul, iar altele au rămas la calendarul vechi, astfel că problema ca­lendarului s-a complicat ÅŸi mai mult ÅŸi a de­venit una dintre temele care nu pot fi clari­ficate decât la nivel panortodox. În anul 1924, Patriarhia Ecumenică a adresat o in­vitaÅ£ie tuturor Bisericilor Ortodoxe, prin care convoca pentru anul 1926 un Sinod Pa­nortodox care ar fi trebuit să aibă loc la Mun­tele Athos. Această convocare a fost întâm­pinată de mai multe Biserici cu precizarea că un astfel de sinod trebuie bine pregătit, astfel că acesta s-a amânat ÅŸi s-a hotărât, mai întâi, întocmirea unei liste a temelor care ar urma să fie discutate de acest sinod. În acest scop s-a întrunit între 8 ÅŸi 23 iunie 1930, la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos, o Comisie Interortodoxă, care a adoptat o lis­tă cu 17 teme foarte complexe, socotite drept cele mai urgente de rezolvat la nivel panor­todox. Pe lângă aceasta, comisia a stabilit ca la viitorul Pro-Sinod, adică sinod pregă­titor pentru unul ecumenic, fiecare Biseri­că Ortodoxă să participe cu câte o delega­Å£ie compusă din doi arhierei ÅŸi însoÅ£ită de maximum doi consilieri. Tot atunci s-a dis­cutat ÅŸi procedura de votare la Pro-Sinod ÅŸi, Å£inând seama de experienÅ£a legată de recep­tarea hotărârilor congresului panortodox din 1923, s-a precizat că nici conferinÅ£a pre­gătitoare ÅŸi nici chiar viitorul Pro-Sinod nu pot lua hotărâri obligatorii, ci numai Sino­dul Ecumenic. În anii care au urmat, teme­le propuse au fost studiate de Biserici, dar pregătirea Sinodului a fost întreruptă de al Doilea Război Mondial.

După război, cooperarea panortodoxă a fost reluată la iniÅ£iativa Patriarhiei Moscovei, prin organizarea, în 8-17 iulie 1948, a consfătuirii Întâistătătorilor ÅŸi re­prezentanÅ£ilor Bisericilor Ortodoxe, care, luând act de faptul că nu toate Bisericile Ortodoxe au îndreptat calendarul ÅŸi pentru evitarea diferenÅ£elor cu privire la sărbători­rea Sfintelor PaÅŸti, a considerat că este obli­gatoriu pentru întreaga lume ortodoxă să celebreze PaÅŸtile numai după stilul vechi, în conformitate cu paschalia alexandrină. Cât priveÅŸte sărbătorile fixe, consfătuirea de la Moscova a apreciat că, până la elaborarea ÅŸi ratificarea celui mai perfecÅ£ionat calendar, fiecare Biserică autocefală poate să se folo­sească de calendarul care a intrat în uzul Bisericii respective. Potrivit acestor reco­mandări, majoritatea Bisericilor Ortodoxe, inclusiv Biserica Ortodoxă Română, Å£in săr­bătorile cu dată fixă, cum ar fi Crăciunul sau Boboteaza, după calendarul îndreptat, iar ciclul sărbătorilor pascale după calendarul vechi. În deceniul al ÅŸaselea al secolului tre­cut, Patriarhul Ecumenic Athenagoras (1948-1972) a reluat pregătirea unui Sinod Panortodox, prin convocarea celor patru ConferinÅ£e Panortodoxe, primele 3 desfă­ÅŸurate în insula Rhodos (1961, 1963, ÅŸi 1964), iar cea de a 4-a la Chambesy (1968), lângă Geneva, în ElveÅ£ia. Prima din aceste conferinÅ£e a formulat o listă de teme ÅŸi mai complexă decât cea din 1930, cu 8 capito­le, în care erau enumerate multe teme Å£inând de doctrină, de cult ÅŸi de viaÅ£ă practică a Bisericii. Aceste teme au fost recomandate fiecărei Biserici Ortodoxe spre studiu, dar s-a constatat curând că lista respectivă era prea lungă ÅŸi că nu era necesar ca un even­tual Sinod să discute toate acele teme. De aceea, cea de a 4-a ConferinÅ£ă Panortodoxă a propus numai un număr limitat de teme ÅŸi a recomandat ca denumirea sinodului care se pregătea să fie Sfântul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. După anul 1968 a fost înfiinÅ£at de către Patriarhia Ecumenică la Chambesy, ElveÅ£ia, un secretariat pentru pregă­tirea Sfântului ÅŸi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, condus de Mitropolitul ElveÅ£iei. Mai apoi a fost înfiinÅ£ată ÅŸi o Comisie Interortodoxă Pregătitoare a acestui Sinod, constituită din câte un ierarh ÅŸi un teolog, în calitate de consultant, din fiecare Biserică Ortodoxă. În anul 1968 s-a propus trecerea la pregătirea propriu-zisă a Sfântului ÅŸi Marelui Sinod prin organizarea unor ConferinÅ£e Panortodoxe Presinodale, cu mandatul de a pregăti textele pe marginea temelor reÅ£inute, spre a fi prezentate direct Sfântului ÅŸi Marelui Sinod. La Synaxa (întrunirea) Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe din octombrie 2008, s-a hotă­rât ca în procesul de pregătire ÅŸi desfăÅŸurare a Sfântului ÅŸi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe să fie reprezentate în exclusivitate cele 14 Biserici Ortodoxe Autocefale ÅŸi nici una dintre Bisericile autonome, care sunt, de altfel, reprezentate prin Bisericile lor mame.

Secretariatul ÅŸi comisia pregătitoare au elaborat materialele necesare pentru organiza­rea primelor patru ConferinÅ£e Panortodoxe Presinodale, toate desfăÅŸurate la Chambesy, anume în 1976, 1982, 1986 ÅŸi 2009. La prima din aceste conferinÅ£e a fost aprobată lista cu următoarele 10 teme propuse pentru Sfântul ÅŸi Marele Sinod:

1) Diaspora ortodoxă; 2) Autocefalia ÅŸi modul în care trebuie să fie proclamată; 3) Autonomia ÅŸi modul în care trebuie să fie proclamată; 4) Diptice (adică ordinea de întâietate a Bisericilor în pomenirea liturgică); 5) Problema noului calendar; 6) Impedimente la căsătorie; 7) Postul ÅŸi însemnătatea lui astăzi; 8) RelaÅ£iile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creÅŸtine; 9) Ortodoxia ÅŸi MiÅŸcarea ecumenică ÅŸi 10) ContribuÅ£ia Bisericilor Ortodoxe locale la realizarea idealurilor creÅŸtine de pace, liberta­te, frăÅ£ietate ÅŸi dragoste între popoare ÅŸi înlăturarea discriminărilor rasiale.

Până în vara anului 2009, primele patru ConferinÅ£e Panortodoxe Presinodale au adoptat textele pregătitoare în legătură cu 7 dintre aceste teme, iar în luna decembrie a aceluiaÅŸi an Comisia Interortodoxă Pregătitoare a adoptat textul privind Autonomia, rămânând de pre­gătit numai două teme, care s-au dovedit a fi mai dificil de rezolvat, anume Autocefalia ÅŸi Dipticele. Întrucât aceste două teme necesită mai mult timp de studiu ÅŸi reflecÅ£ie, lista pentru Sfântul ÅŸi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe ar putea include numai cele 8 teme adoptate prin consens la nivel panortodox. Întrunirea Synaxei Întâistătătorilor celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale din 6-9 martie 2014 a hotărât convocarea Sfântului ÅŸi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe în perioada Rusaliilor din anul 2016. În vederea pregătirii Sinodului, Synaxa a pro­pus constituirea unei Comisii Interortodoxe Speciale, care s-a întrunit de trei ori la Chambesy – Geneva (29 septembrie – octombrie 2014; 16-21 februarie ÅŸi 29 martie - 3 aprilie 2015) ÅŸi a revizuit textele privind ultimele trei teme din lista de mai sus. La sfârÅŸitul mandatului său, această comisie a editat tema privind Postul ÅŸi însemnătatea lui astăzi.

Următoarea etapă a procesului de pregătire a Sfântului ÅŸi Marelui Sinod, potrivit hotărâ­rii Synaxei din martie 2014, este întrunirea celei de a 5-a ConferinÅ£e Panortodoxe Presinodale, care ar urma să adopte prin consens ultimele hotărâri privitoare la textele de prezentat Sfântului ÅŸi Marelui Sinod. După această conferinÅ£ă, va avea loc o nouă întrunire a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care va aviza toate propunerile făcute de ConferinÅ£a Panortodoxă Presinodală ÅŸi va decide convocarea Sfântului ÅŸi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Procesul de pregătire a acestui sinod, concretizat mai ales prin ConferinÅ£ele Panortodoxe Presinodale, face parte integrantă din sinod, astfel că Biserica Ortodoxă se află deja în plin proces sinodal. Pe acest parcurs s-au evidenÅ£iat multe diferenÅ£e de interpretare a diferitelor probleme privind viaÅ£a Bisericii, dar, în acelaÅŸi timp, acest proces a adâncit unita­tea dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale, respectiv conÅŸtiinÅ£a că acestea sunt expresia comu­niunii Bisericii Ortodoxe cea una, sfântă, sobornicească ÅŸi apostolească.

Pr. prof. dr. Viorel loniÅ£ă

Note:

1. Pentru detalii, se poate consulta următoarea publicaÅ£ie: Pr. Prof. Dr. Viorel IoniÅ£ă, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până în 2009. Spre Sfântul ÅŸi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe,Editura BASILICA a Patriarhiei Române, BucureÅŸti, 2013, ÅŸi în engleză: Viorel Ionita, Towards the Holy and Great Synod of the Orthodox Church. The Decisions of the Pan-Orthodox Meetings since 1923 until 2009, Studia Oecumenica Friburgensia62, Reinhard Verlag, Freiburg, Switzerland, 2014.