Cuvânt despre întruparea Cuvântului

publicat in Zis-a un Părinte pe 5 Aprilie 2015, 11:25

Sfântul ATANASIE al ALEXANDRIEI

(fragment1)

„... Åži astfel s-au petrecut cu El în chip minunat amândouă acestea împreună: moar­tea tuturor s-a împlinit în trupul Domnului si moartea si stricăciunea au fost desfiinÅ£ate în el pentru Cuvântul care era unit cu el. De aceea, Cuvântul, precum am spus, deoare­ce nu era cu putinÅ£ă ca el să moară – căci era nemuritor – Åži-a luat un trup ce putea muri, ca să-l aducă în locul tuturor si ca, pă­timind pentru toÅ£i, datorită sălăsluirii Lui în el, «să surpe pe cel ce are stăpânirea morÅ£ii, adică pe diavolul, si să izbăvească pe cei pe care frica morÅ£ii îi Å£inea în robie toa­tă viaÅ£a» (Evrei2, 14-15). ... Încetând stri­căciunea si fiind nimicită moartea prin ha­rul învierii, de aci înainte trupul muritor se desface pentru o vreme, când rânduieste Dumnezeu fiecăruia, ca să putem dobândi «o mai bună înviere» (Evrei11, 35).

... Despre faptul că moartea a fost nimi­cită si crucea a adus biruinÅ£ă asupra ei si că ea nu mai are putere, ci e ea însăsi moartă cu adevărat, ne dă o dovadă si un temei vădit de credinÅ£ă si aceea că toÅ£i ucenicii Lui au dispreÅ£uit-o si toÅ£i pornesc spre ea si nu se mai tem de ea, ci o calcă în picioare, ca moar­tă, prin semnul crucii si prin credinÅ£a în Hristos. Odinioară, înainte de a fi avut loc venirea dumnezeiască a Mântuitorului, toÅ£i jeleau pe cei ce mureau ca pe unii ce se stri­cau. Dar acum, după ce Hristos Åži-a înviat trupul, moartea nu mai e înfricosătoare, ci toÅ£i cei ce cred în Hristos o calcă în picioare, ca pe ceva ce nu e nimic si aleg mai degrabă să moară decât să se lepede de credinÅ£a în Hristos. Căci stiu că murind nu se pierd, ci se fac vii si nestricăciosi prin înviere. Iar dia­volul care odinioară batjocorea cu viclenie (pe Dumnezeu) din pricina morÅ£ii, după ce legăturile ei au fost dezlegate (Fapte2, 24) a rămas cu adevărat mort.

... Cel ce nu crede în învierea trupului Domnului se dovedeÅŸte necunoscând pute­rea Cuvântului si ÎnÅ£elepciunii lui Dumnezeu. Dar dacă El Åži-a luat trup si Åži L-a făcut pro­priu, în chip firesc, cum a arătat cuvântul nos­tru, ce trebuia să facă El cu trupul? Sau ce sfârsit trebuia să aibă trupul Său, odată ce S-a sălăsluit în el Cuvântul? Să nu moară nu se putea, odată ce era muritor si avea să fie adus prin moarte jertfă pentru toÅ£i, motiv pentru care Åži l-a si alcătuit Mântuitorul. Dar să ră­mână mort iarăsi nu era cu putinÅ£ă, odată ce s-a făcut templul VieÅ£ii. Deci a murit ca mu­ritor, dar a înviat pentru ViaÅ£a din El. Iar do­vada învierii Lui sunt faptele Lui."

Note: 

  1. PSB15/1987, pp. 114-128.