Arc peste timp - aniversarea a 50 de ani de slujire românească în metropola de pe Tamisa

Aniversarea a avut loc în data de 19 ianuarie ÅŸi s-a bucurat de prezen­Å£a ÎnaltpreasfinÅ£itului Părinte Mitropolit Iosif ÅŸi a câtorva preoÅ£i ÅŸi diaconi români care au dorit să ne fie alături. Evenimentul s-a suprapus cu Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea CreÅŸtinilorla care au parti­cipat ÅŸi gazdele noastre de la St Dunstan’s in the West. ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Mitropolit Iosif a Å£inut ÅŸi o prelegere având ca temă „SfinÅ£ii din primul mileniu creÅŸ­tin – o moÅŸtenire comună pentru Răsărit ÅŸi Apus”¹.

În general, „vârstele” parohiilor noastre se împletesc pe calapodul ce­lor 25 de ani de exod românesc în Å£ă­rile de adopÅ£ie din Occident. Ce anu­me poÅ£i consemna în legătură cu cei 50 de ani de prezenÅ£ă românească în Londra? Multe. Au fost ani de sluji­re discretă, smerită, de multe ori – până în timpurile mai recente – cu doar câÅ£iva oameni în biserică. Dar să lăsăm istoria să-ÅŸi depene amintirile ei...

Parohia „Sfântul Gheorghe” din Londra este prima parohie apărută pe har­ta emigraÅ£iei româneÅŸti din Marea Britanie, având ca autor moral pe vrednicul de po­menire Patriarh Justinian Marina, care prin anii ’60 a acordat o atenÅ£ie deosebi­tă păstoririi românilor aflaÅ£i vremelnic pe alte meridiane ale lumii.

Prima Sfântă Liturghie a fost oficiată în biserica St Dunstan-in-the-West în ziua de Crăciun a anului 1964 de către părin­tele profesor Vintilă Popescu, originar din Imoasa MehedinÅ£iului, fondatorul ÅŸi primul paroh al comunităÅ£ii româneÅŸti. La acea primă Liturghie au participat doar cinci persoane: părintele Vintilă, un cân­tăreÅ£ la strană ÅŸi trei credincioÅŸi! Părintele Vintilă a păstorit la Londra din decembrie 1964 până în 1969, când a revenit în Å£ară, unde s-a mutat la Domnul la 1 august 1971. Între 1967 ÅŸi 1969 părintele Vintilă a publicat buletinul parohial Altarul.

Al doilea paroh al acestei comunităÅ£i a fost părintele Lucian Gafton, fiul preo­tului Ioan Gafton (care, rămas văduv după ce soÅ£ia sa pleacă la Domnul în 1933, de­vine episcop al Râmnicului ÅŸi ArgeÅŸului, unde păstoreÅŸte timp de 40 de ani cu nu­mele de călugărie Iosif). Părintele Lucian a slujit parohia din 1969 până în 1976, când s-a întors în Å£ară ca lector la Institutul Teologic din BucureÅŸti, unde funcÅ£iona­se înainte de venirea în Anglia. Revine apoi în Anglia unde lucrează un timp la BBC. Începând cu anul 1982, îl găsim pes­te ocean, în America, în OCA (Orthodox Church of America), unde în anul 1984 înfiinÅ£ează parohia „Sfântul Duh”. Se mută la Domnul în anul 1996. Este cel care a pus bazele FundaÅ£iei (Trustului) acestei parohii, înregistrată la Charity Commission în anul 1975.

Al treilea paroh al acestei comunităÅ£i a fost părintele Constantin Alecse, care a păstorit-o între anii 1976 ÅŸi 1980. A continuat activitatea pastorală ÅŸi misio­nară a înaintaÅŸilor săi, fiind numit toto­dată ÅŸi Capelan Onorific al Episcopului Londrei de Sud (Southwark). A schim­bat colegiul redacÅ£ional al publicaÅ£iei pa­rohiale Altarul,pentru faptul că i s-a cen­zurat publicarea în paginile ei a Doinei lui Eminescu, în viziunea redacÅ£iei acest lucru neînscriindu-se pe „linia” trasată de la BucureÅŸti. Åži-a atras astfel antipatii în cadrul regimului din România, motiv pentru care s-a văzut nevoit să părăseas­că Londra ÅŸi să plece în America, unde – aÅŸa cum scria în biografia recent publi­cată – „mâna lungă a proletarului din România nu-l putea ajunge!”. Peste ocean, a slujit comunitatea românească din Minnesota, iar mai apoi, până în prezent, pe cea din Los Angeles.

În 1980, interimatul de câteva luni a fost asigurat de către părintele Alexandru Morar, actualmente profesor de IBOR ÅŸi Paleografie în cadrul FacultăÅ£ii de Teologie din Cluj-Napoca.

Părintele Silviu-Petre Pufulete este cel de-al patrulea preot paroh al acestei comunităÅ£i ÅŸi, de departe, cel mai longe­viv în slujirea de aici. A văzut în timpul păstoririi sale de peste 34 de ani cum a evoluat, din punct de vedere numeric, comunitatea românească din metropola londoneză: de la câteva zeci de persoane la câteva sute, mii, ÅŸi zeci de mii în timpu­rile mai recente. A fost martorul multor schimbări în ceea ce priveÅŸte profilul emi­graÅ£iei româneÅŸti din Londra: de la disi­denÅ£i ÅŸi oameni cu o pregătire profesiona­lă de excepÅ£ie, până la oameni simpli care au luat calea exilului după evenimentele din 1989, în speranÅ£a găsirii unei patrii adoptive care să le ofere un trai mai bun.

Acestea sunt cele pe care toÅ£i aceÅŸti ani de slujire le consemnează pe răbojul isto­riei emigraÅ£iei româneÅŸti din Insulele Britanice. Un semicentenar pe care îl în­chidem cu respect pentru truditori ÅŸi des­chidem un altul. Suntem conÅŸtienÅ£i însă că va trebui să facem faÅ£ă acum altor pro­vocări, în bună parte legate de noua con­figuraÅ£ie numerică a emigraÅ£iei româneÅŸti care, potrivit statisticilor, a crescut în tim­purile mai recente la peste 40.000.

AÅŸa se face că în duminici ÅŸi sărbători nu mai avem loc în biserică, deÅŸi între timp au mai fost înfiinÅ£ate încă cinci parohii româneÅŸti în zona metropolitană a Londrei ÅŸi multe altele în afa­ra ei. Accesul limitat la biserică (doar vineri seara, sâmbătă după-amiază, duminica ÅŸi de sărbători), precum ÅŸi numărul mare de credincioÅŸi, ne pun acum în dificultate.