Cuvânt la Nașterea Domnului

publicat in Cuvântul mitropolitului Iosif pe 1 Decembrie 2014, 13:46

Dăm slavă lui Dumnezeu căci, iată, putem din nou să fim părtaÅŸi în Bi­serică la marea taină a NaÅŸterii după trup a Fiului lui Dumnezeu, a Dom­nului nostru Iisus Hristos, în peÅŸtera deve­nită grajdul celor necuvântătoare, dar ÅŸi cer în acelaÅŸi timp, în cântarea îngerilor. NaÅŸte­rea minunată a Cuvântului ÅŸi Fiului lui Dum­nezeu astăzi o mărturisim lumii întregi.

Stăpânitorul ÅŸi Făcătorul cerului ÅŸi al pă­mântului, Fiul ÅŸi Cuvântul lui Dumnezeu vine smerit ÅŸi neÅŸtiut, în taina grajdului ne­cuvântătoarelor ÅŸi a celor nebăgaÅ£i în seamă de cei puternici ai lumii, păstori ÅŸi îngrijitori ai animalelor. Åži astăzi vine la fel de smerit ÅŸi uitat de toÅ£i, ca să ne împace cu Cerul ÅŸi între noi, hrănindu-ne cu hrana nemuririi ÅŸi a bucuriei veÅŸnice, adică cu Pâinea cea ce­rească care S-a pogorât din cer. „Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se pogoară din cer ÅŸi dă viaÅ£ă lumii... Eu sunt Pâinea vieÅ£ii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi ÅŸi cel ce va cre­de în Mine nu va înseta niciodată” (In. 6, 33 ÅŸi 35). Blândul ÅŸi smeritul Prunc dumneze­iesc, Cuvântul întrupat, Se arată lumii îna­inte de toate în iesle, acolo de unde se hră­nesc cele necuvântătoare, pentru a Se face nouă, celor cuvântători, hrană spre creÅŸte­rea noastră în împărăÅ£ia cea pregătită pen­tru noi, oamenii. Cei după chipul Lui, adi­că noi, cei căzuÅ£i, primim din cer hrana cea mai de mult preÅ£ pentru a ne ridica ÅŸi creÅŸ­te în ceea ce este de nepreÅ£uit: asemănarea cu El ÅŸi VeÅŸnicia! „Eu sunt Pâinea vieÅ£ii... Pâinea care Se pogoară din cer este aceea din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaÅ£a lumii este trupul Meu... Adevărat, adevărat zic vouă, de nu veÅ£i mânca trupul Fiului Omului si nu veÅ£i bea sângele Lui, nu veÅ£i avea viaÅ£ă în voi”(In. 6, 48-51 si 53). ÎnÅ£elegem din aces­tea că Hristos este viaÅ£a noastră însăÅŸi, că ne hrăneÅŸte în acelaÅŸi timp cu hrana împăcării si ne împacă cu Cerul ÅŸi cu pământul, adică cu Dumnezeu, cu noi înÅŸine ÅŸi cu fratele. Hristos euharistic (din Sfânta ÎmpărtăÅŸanie), împăcându-ne, reface în noi ÅŸi cu noi unita­tea în Sine, Dumnezeu-Omul, Cel Care Se dă nouă spre hrană, jertfindu-Se pe Cruce. Unindu-ne cu Părintele Ceresc ÅŸi înrădăci­nând astfel încet-încet în adâncul fiinÅ£ei noas­tre bucuria de a trăi veÅŸnic cu Cel de Care ne-am separat prin păcatul pe care, luându-l asupra Sa, ni l-a iertat, ne face curaÅ£i ÅŸi casă sau biserică sfinÅ£ită a Preasfintei Treimi, Care Se proslăveÅŸte întru noi prin El. Prin Trupul ÅŸi Sângele Lui vărsat pe Cruce, Hristos ne-a spălat păcatul ÅŸi ne-a vindecat de rănile pă­catului. Sfântul Ignatie Teoforul, la începu­tul secolului al II-lea, ne spune că Sfânta ÎmpărtăÅŸanie este „medicament al nemuri­rii, antidot pentru a nu muri, ci a fi vii în Dumnezeu, tratament curăÅ£itor1.

Cu Pâine cerească a venit Domnul să ne hrănească la masa Lui cea pământească, adi­că prin NaÅŸterea în lume după trup. Ne face, prin participarea la Sfânta ÎmpărtăÅŸanie, păr­taÅŸi celor pe care nici îngerii nu le pot privi fără să se cutremure, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ia seama cu ce cinste te-ai cinstit, de ce masă te îndulceÅŸti: de Cel de Care îngerii se cutremură văzându-L ÅŸi nici nu îndrăznesc să privească fără frică la raza ce iese de acolo. Cu aceasta noi ne hră­nim, cu aceasta ne frământăm si ne-am făcut noi ai lui Hristos, un trup si o carne... Care păstor îÅŸi hrăneÅŸte oile cu propriile sale mă­dulare?”.

Spre aceasta Se naÅŸte Hristos în lume, ca pomul vieÅ£ii care odinioară a devenit pen­tru noi moarte să odrăslească adevăratul Pom al vieÅ£ii, Crucea, care va odrăsli la rân­dul ei pentru noi fructul vieÅ£ii, Jertfa dragos­tei de la ieslea din Betleem ÅŸi până la primi­rea pe ea a Mirelui sufletului nostru, Care din coasta Sa ne va hrăni în Biserica Sa, poar­ta raiului, până la sfârÅŸitul veacurilor.

Deci vă îndemn să nu uităm care este piatra pe care este aÅŸezată viaÅ£a noastră creÅŸ­tină: că noi, oamenii, suntem ridicaÅ£i din ne­putinÅ£a păcatului ÅŸi a morÅ£ii ÅŸi înălÅ£aÅ£i în sla­va dumnezeiască prin Jertfa pe Cruce ÅŸi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. AÅŸa să trăim ÅŸi să primim în Biserică ÅŸi să dăruim la rândul nostru dra­gostea pe care Hristos astăzi o aduce în lume prin naÅŸterea Sa.

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie pes­te voi toÅ£i ÅŸi în noul an!

† Mitropolitul Iosif

 

Note:

 

  1. Ignatie Teoforul, episcopul Siriei, Către Efeseni,XX2, în Diacon Ioan I. Ică jr, Canonul Ortodoxiei. Canonul Apostolic al primelor secole (I),Sibiu, Editura Deisis/ Stavropoleos, 2008, pp. 432-433.
dating roles | https://apostolia.eu/index.php/guys-hookup-dating-sites/ | dating app south america