Adaugat la: 1 Septembrie 2014 Ora: 15:14

1 Septembrie – Anul nou bisericesc

Ziua de 31 august reprezintă ultima zi din anul bisericesc. Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiţia mostenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lu­mii, si tot în această zi Şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. În bisericile ortodoxe se săvârseste slujba Te Deum-ului.

1 Septembrie – Anul nou bisericesc

ÎNCEPUTUL ANULUI NOU BISERICESC INSTITUIT LA SINODUL I ECUMENIC - 325

Începutul anului nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mân­tuirii crestinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor „anul bineplăcut Domnului”. S-a hotărât aceasta de către Sfinţii Părinţi (318) participanţi la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325 pe considerentul că începutul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut la începutul lunii sep­tembrie, deoarece, după calendarul iuda­ic, intrarea în sinagoga din Nazaret (Lc. 4, 14-19) a Mântuitorului după întoarcerea din pustia Carantaniei a fost în luna a şap­tea, numită Tişri (ce corespunde cu luna septembrie).

Biserica Mântuitorului Hristos prăznuieşte începutul anului creştinesc călăuzindu-se la viaţa cea nouă, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Împreună cu El ne-am îngropat prin botez întru moarte: precum Hristos a înviat din morţi prin sla­va Tatălui, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm” (Rom. 6, 4).

CELE TREI MARI PERIOADE ALE ANULUI BISERICESC

În centrul istoriei mântuirii noastre şi a activităţii răscumpărătoare a Mântuito­rului stă Jertfa Sa, adică Patimile şi moar­tea Sa pe cruce, urmate de Învierea Sa din morţi; tot aşa, în centrul sau inima anului bisericesc stau Paştile sau sărbătoarea În­vierii, cu Săptămâna Sfintelor Patimi dinaintea ei. Ca mijloc de comemorare a vieţii şi a activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfinte­lor Paşti şi se poate împărţi în trei mari faze sau perioade, numite după cartea prin­cipală de slujbă folosită de cântăreţii de strană în fiecare din aceste perioade, şi anume:

a) Perioada Triodului (perioada pre- pascală);
b) Perioada Penticostarului (perioa­da pascală);
c) Perioada Octoihului (perioada postpascală).

Fiecare din acestea cuprinde un nu­măr de săptămâni.

Perioada Triodului ţine de la Dumi­nica Vameşului şi a Fariseului (cu trei săp­tămâni înainte de începutul Postului Paş­tilor) până la Duminica Paştilor (în total 10 săptămâni). Primele trei săptămâni din această perioadă alcătuiesc vremea de pre­gătire sufletească în vederea începerii pos­tului, iar restul de şapte săptămâni – adi­că însuşi Postul Paştilor – este vremea de pregătire, prin pocăinţă, post şi rugăciu­ne, pentru marea sărbătoare a Învierii, pre­cedată de amintirea Patimilor Celui ce S-a răstignit pentru noi.

Perioada Penticostarului ţine de la Duminica Paştilor până la Duminica I după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor (în total opt săptămâni).

Perioada Octoihului ţine tot restul anului, adică de la sfârşitul perioadei Penticostarului până la începutul perioa­dei Triodului. Este cea mai lungă perioa­dă din cursul anului bisericesc. Durata ei variază între 40 şi 26 de săptămâni, fiind în funcţie de data Paştilor: cu cât într-un an oarecare Paştile cad mai devreme, iar în anul următor mai târziu, cu atât peri­oada Octoihului dintre ele e mai lungă; dimpotrivă, cu cât într-un an oarecare Paştile cad mai târziu, iar în anul următor mai devreme, cu atât perioada Octoihului dintre ele se scurtează. De altfel, toate aces­te trei perioade, fiind dependente de data variabilă a Paştilor, încep şi se sfârşesc nu la date fixe, ci variabile de la an la an.

Pe tot parcursul anului bisericesc, cu cele trei mari perioade ale lui, credincio­şii simt în mod concret şi intens faptul că reiterează viaţa lui Hristos, că retrăiesc toate evenimentele vieţii Lui şi că se află neîntrerupt sub ploaia darurilor Sfântu­lui Duh mijlocite prin rugăciunile Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor, după cum spune părintele Stăniloae. Credin­cioşilor ortodocşi anul bisericesc le ofe­ră posibilitatea trăirii trecutului, prezen­tului şi viitorului în prezentul continuu al Sfintei Liturghii săvârşite în fiecare zi. Astfel, viaţa pământească a lui Hristos şi a sfinţilor nu este pentru Ortodoxie o temă de speculaţie abstractă, ci este o ex­perienţă vie, o anamneză retrăită a lucră­rilor mântuitoare ale lui Hristos, comunicată credincioşilor prin energiile Lui necreate.

SIMBOLISMUL ANULUI NOU BISERICESC

Sfârşitul anului bisericesc, ca de altfel şi începutul lui, se află sub ocrotirea şi bi­necuvântarea Sfintei Fecioare Maria, prin praznicul Adormirii, fiindcă Adormirea Maicii Domnului nu este decât trecerea de aici în veşnicie, cum spune şi troparul sărbătorii: „Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii...”. Cu această sărbătoare, practic, se încheie anul bisericesc şi, în chip simbolic, veacul acesta. Şi sărbătoa­rea Tăierii Capului Sfântului Ioan, ultimul dintre proroci, cel mai mare dintre ei, care pregăteşte poporul pentru primirea lui Mesia, stă în legătură cu viaţa viitoare, cu eshatonul.

La fel, începutul anului are, ca primă sărbătoare importantă, tot un praznic în­chinat Maicii Domnului: Naşterea Mai­cii Domnului, aceea prin care se săvârşeş­te mântuirea oamenilor, ea născând pe Hristos, Răscumpărătorul păcatelor noas­tre. De altfel, toate praznicele împărătesti cu dată fixă sunt în strânsă legătură cu is­toria mântuirii: Nasterea Maicii Domnu­lui, Intrarea în Biserică a Maicii Domnu­lui, Nasterea Domnului, Soborul Maicii Domnului si toate celelalte.

INDICTIONUL, NUMEROTAREA ANILOR DIN TIMPUL ROMANILOR

În Sinaxarul peste tot anul de la finalul Ceaslovului, la ziua dintâi a lunii septem­brie citim că se face pomenirea anului nou bisericesc și începutul indictionului. Indictionul (de la latinescul indictio) este o perioadă de 15 ani, al cărei prim an se numește și indictionul întâi și așa mai depar­te, până la al 15-lea, după ordinea lor. Terminându-se, astfel, ciclul celor 15 ani, începe iarăși o nouă perioadă, la care, de asemenea, anul întâi se numește indictionul întâi până la al 15-lea an, după care iarăși începe o nouă perioadă. Că indictionul îsi are numele de la tributurile extra­ordinare destinate pentru plata soldaţilor (acest fel de tributuri se numeau indictiones) nu există nici o îndoială. Mai greu este să se răspundă la întrebarea: de ce perioada aceasta are 15 ani sau de când s-a introdus pentru prima oară indictionul? Regula practică pentru a găsi al câte­lea an al indictionului este un an oarecare după Hristos este următoarea: se adaugă 3 la anul respectiv și apoi se împarte totul la 15 și, dacă împărţirea este fără rest, anul indictionului este 15, iar dacă rămâne un număr, acesta va fi anul indictionului.

Indictioanele sunt de trei feluri: Indictionul constantinopolitan, ce înce­pe la 1 septembrie; Indictionul Cezarului (împărătesc) sau constantinian, începând de la 24 septembrie, si Indictionul papal sau roman, ce începea la 1 ianuarie. Biserica Ortodoxă prăznuieste ziua de 1 septembrie pentru următoarele motive: mai întâi pentru că, după tradiţia veche, la această dată Dumnezeu a început cre­area lumii; în al doilea rând, pentru că luna septembrie se consideră început al anului nou bisericesc si, de aceea, Biserica, mulţumind lui Dumnezeu pentru roade­le de peste an, se roagă ca si noul an să fie roditor; iar în al treilea rând, pentru că în această zi a intrat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în sinagoga iudeilor si, dându-I-se cartea prorocului Isaia si deschizând-o, a aflat locul unde era scris: „Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, să vindec pe cei zdrobiţi la inimă, să propovăduiesc celor robiţi eliberare si orbilor vedere, să slobozesc pe cei sfărâmaţi întru usurare, să propovăduiesc anul Domnului cel bine primit” (Is. 61, 1-2). Apoi, dând cartea slujitorului si sezând, a zis: „Iată, astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Încât si popoarele s-au minunat de cuvintele harului ce ieseau din gura Lui” (Lc. 4, 16-22).

(sursa: www.basilica.ro)

1 Septembrie – Anul nou bisericesc

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni