Euharistia

EUHARISTIA^[1] (evxapiaria, y - euha­ristia, i= mulÅ£umire, recunoÅŸtinÅ£ă). Sfânta Euharistie sau Sfânta ÎmpărtăÅŸanie este piatra de temelie a cultului creÅŸtin sau a Legii celei Noi, pusă de Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină (ultima cină pascală pe care o ia cu ucenicii Săi), când ,,a luat Iisus pâine ÅŸi, binecuvântând, a frânt ÅŸi le-a dat lor (ucenicilor) ÅŸi a zis: «LuaÅ£i, mâncaÅ£i, acesta este Trupul Meu». Åži, luând paharul, mulÅ£umind, le-a dat ÅŸi au băut din el toÅ£i. Åži a zis lor: «Acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulÅ£i se varsă»” (Mc 14, 22-24; cf. Mt 26, 26-28). Iisus prefigurează acum, în chip nesângeros, Jertfa sângeroasă pe care avea s-o aducă pe Golgota, ca expre­sie supremă a iubirii Sale pentru oameni. Prin instituirea Sfintei Euharistii, Iisus pune nu numai temelia cultului creÅŸtin, „a Legii celei Noi”, care trebuia să perpe­tueze pomenirea Jertfei Sale ÅŸi legătura Sa permanentă cu credincioÅŸii, ci fixează ÅŸi materia nesângeroasă a Euharistiei (pâi­nea ÅŸi vinul), precum ÅŸi ritualul euharis- tic, formele noului cult, din care se vor dezvolta treptat, mai târziu, toate celelal­te forme ale sale (rugăciunea ÅŸi lauda lui Dumnezeu, citiri din cărÅ£ile sfinte, cântă­rile religioase etc.).

Euharistia, ca fundament al Sfintei Liturghii, nu este un simplu act sacra­mental, ci o continuă actualizare a actu­lui răscumpărător al Jertfei ÅŸi Învierii lui Hristos. De aceea spune Sf. Apostol Pavel: „Hristos, Cel ce a murit, ÅŸi mai ales Cel ce a înviat, Care ÅŸi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceÅŸte pentru noi” (Rm 8, 34), „aducând o singură jertfă pentru păcate, a ÅŸezut în vecii vecilor de-a dreapta lui Dumnezeu... Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veÅŸnică desăvârÅŸire pe cei ce se sfinÅ£esc” (Ev 10, 12 ÅŸi 14). Această sfinÅ£ire înseamnă cu­răÅ£irea de păcatele noastre prin comuni­unea cu Iisus Hristos, primind Taina ÎmpărtăÅŸaniei, adică Trupul ÅŸi Sângele Său, sub forma pâinii ÅŸi a vinului care s-au sfinÅ£it la Sfânta Liturghie.

Pregătirea pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÅŸanii se face atât prin post ÅŸi rugă­ciune, cât ÅŸi prin mărturisirea păcatelor (spovedania) ÅŸi împăcarea cu toÅ£i, „iertă­ciunea”, cum o numeÅŸte poporul (Mt 5, 23-24; Mc 11, 25-26), iar în ziua respec­tivă, înainte de ÎmpărtăÅŸanie, nu se va mân­ca nimic. ÎmpărtăÅŸirea este taina tainelor, prin care se realizează unirea credincio­sului creÅŸtin cu Iisus Hristos, cu Trupul ÅŸi Sângele Său (sub forma pâinii ÅŸi a vinului

Sfintei ÎmpărtăÅŸanii). Actul împărtăÅŸirii are loc în cursul Sfintei Liturghii, după ce preotul zice: „Să luăm aminte! Sfintele, sfinÅ£ilor”, iar strana (poporul) răspunde: „Unul sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl, Amin!”. Atunci credincioÅŸii care sunt pregătiÅ£i (adi­că s-au spovedit, s-au împăcat cu toÅ£i, ier­tând ÅŸi cerând iertare) vin în faÅ£a altaru­lui, la uÅŸile împărăteÅŸti, ÅŸi primesc Sfânta ÎmpărtăÅŸanie.

Note: